1. Cinci principii
Relativ la segment, niciodată absolut
O mașină de oraș și un supercar nu sunt niciodată notate pe aceeași axă. Fiecare mașină este clasată doar față de rivalele ei directe: aceeași caroserie × același combustibil × aceeași categorie de preț (chintile în cadrul grupului caroserie–combustibil). Dacă un segment are mai puțin de 8 membri, acesta se lărgește — mai întâi renunță la categoria de preț, apoi la tipul de combustibil — astfel încât nicio mașină nu ajunge vreodată „cea mai bună dintr-una singură”.
Normalizare prin percentile în clasă
Fiecare criteriu devine un rang percentil în interiorul segmentului (abordarea recomandată de OECD–JRC Handbook on Constructing Composite Indicators). De aceea un scor poate spune cinstit „top 12% din clasa sa” — numărul ESTE rangul. Percentilele sunt, în plus, imune la valorile aberante din fișele tehnice.
Datele lipsă nu sunt niciodată ghicite
Dacă unei mașini îi lipsește un criteriu (de ex. volumul portbagajului), criteriile rămase ale acelei dimensiuni sunt reponderate ca să însumeze 100% — golul nu este umplut cu o estimare. Dacă o dimensiune întreagă nu are date, ea este exclusă, iar scorul total se reponderează pe ce rămâne. O mașină fără date utilizabile nu primește NICIUN scor, niciodată unul fabricat.
Plafonarea pe veriga slabă
Împrumutată de la Euro NCAP și Green NCAP: o mașină nu poate atinge vârful scalei dacă o dimensiune esențială e la coada clasamentului. Dacă Eficiența sau Raportul calitate-preț se află sub percentila 20 a segmentului, scorul total este plafonat la 4,2. O mașină de 700 CP cu un consum dezastruos oricum nu poate bate tot.
Popularitatea nu este niciodată un criteriu
Vizualizările de pagină, cererea din căutări și popularitatea mărcii au pondere zero. O mașină virală nu este automat o mașină bună. Scorul se calculează exclusiv din specificații tehnice.