Compresor mecanic (Supercharger)

Compresorul mecanic reprezintă o formă de supraalimentare care sporește puterea motorului prin comprimarea aerului ce pătrunde în cilindri, astfel încât fiecare ardere să consume mai mult combustibil și să elibereze mai multă energie. Ceea ce îl deosebește de turbocompresorul, mult mai răspândit, este sursa de antrenare: compresorul mecanic se cuplează la motor printr-o legătură mecanică, de regulă o curea de la fulia arborelui cotit, în loc să fie pus în mișcare de gazele de evacuare. Această legătură directă îi conferă trăsătura definitorie, anume livrarea presiunii de supraalimentare proporțional și instantaneu cu turația motorului, practic fără întârziere.

Există mai multe variante constructive. Tipurile cu deplasare pozitivă, printre care modelul Roots și varianta mai eficientă cu dublu șurub, captează și împing volume fixe de aer la fiecare rotație și dezvoltă o presiune puternică încă de la turații foarte joase, fiind potrivite pentru un cuplu masiv și imediat la turații mici. Compresoarele centrifugale folosesc, în schimb, o rotoare asemănătoare roții de compresie a unui turbocompresor și tind să crească presiunea mai progresiv pe măsură ce urcă turația. În toate cazurile, aerul comprimat și, prin urmare, încălzit trece de obicei printr-un intercooler înainte de a ajunge în cilindri, fiindcă răcirea îi mărește și mai mult densitatea și reduce riscul de detonație.

Pentru șofer, marele atu este promptitudinea. Întrucât compresorul mecanic se rotește ori de câte ori funcționează motorul, presiunea de supraalimentare apare în clipa în care se apasă accelerația, oferind o creștere liniară și previzibilă a puterii, lipsită de ezitarea de moment specifică intrării în acțiune a turbinei. Astfel, motoarele cu compresor mecanic par vioaie și docile, comportându-se mai degrabă ca o unitate aspirată natural de capacitate mai mare.

Dezavantajul principal ține de eficiență. Antrenarea compresorului consumă o parte din puterea proprie a motorului, o pierdere parazitară care nu există la turbocompresor, ce recuperează energia altfel risipită din gazele de evacuare. Prin urmare, un compresor mecanic tinde să fie mai însetat decât un turbocompresor cu presiune echivalentă, motiv pentru care turbocompresorul a ajuns să domine reducerea capacității cilindrice a motoarelor de serie, acolo unde economia de combustibil contează cel mai mult.

Acest cost de eficiență a restrâns treptat compresorul mecanic în mare parte la aplicațiile de performanță, unde promptitudinea sa instantanee și modul caracteristic de livrare a puterii sunt prețuite mai mult decât economia pură, precum și la nișe specializate, cum ar fi cursele de drag. Mercedes-Benz a denumit cândva o generație de motoare cu compresor mecanic prin eticheta Kompressor, cuvântul german pentru compresor, iar mărci precum Jaguar și diverse mașini americane de tip muscle car au folosit notabil această tehnologie. Unii producători au combinat chiar un compresor mecanic pentru răspunsul la turații joase cu un turbocompresor pentru eficiența la turații înalte într-un singur motor, urmărind ce e mai bun din ambele metode. Ca rudă a turbocompresorului, compresorul mecanic rămâne cea mai clară ilustrare a felului în care antrenarea mecanică schimbă eficiența contra eliminării întârzierii.