Curea de distribuție

Cureaua de distribuție este componenta dințată care menține ansamblurile rotative ale motorului în acord mecanic precis, asigurând deschiderea și închiderea supapelor exact la momentul potrivit față de poziția pistoanelor. La un motor în patru timpi, arborele cotit și arborii cu came trebuie să se rotească într-un raport fix de doi la unu, iar orice abatere de la această relație ar duce la deschiderea supapelor atunci când ar trebui să fie închise. Rostul curelei este să impună această sincronizare în mod fiabil, silențios și la cost redus.

Cureaua propriu-zisă este o buclă din cauciuc armat sau, la motoarele moderne, dintr-un elastomer mai durabil, cu dinți turnați pe fața interioară, care se angrenează ferm cu roțile dințate de pe fuliile arborelui cotit și ale arborelui cu came. Inserții din fibră de sticlă sau aramidă îi dau rezistența la tracțiune necesară pentru a se opune întinderii, astfel încât relația de distribuție pe care o stabilește se păstrează rotație după rotație. Aceeași curea antrenează adesea și pompa de apă și este menținută la tensiunea corectă de un întinzător cu arc sau hidraulic și ghidată de role.

Față de lanțul de distribuție din metal, care îndeplinește aceeași funcție, cureaua oferă câteva calități atrăgătoare: funcționează silențios, cântărește puțin, nu are nevoie de ungere din uleiul motorului și este mai ieftină de fabricat, motive pentru care a devenit populară la motoarele pe benzină și diesel de serie începând cu anii 1970.

Slăbiciunea sa definitorie este că, fiind din cauciuc, îmbătrânește și se uzează. Căldura, contaminarea cu ulei, ciclurile de tensionare și simpla oboseală a materialului degradează treptat cureaua, iar spre deosebire de un lanț, nu se poate baza pe ea pentru întreaga durată de viață a motorului. Producătorii indică, prin urmare, un interval de înlocuire, de regulă undeva între 60.000 și 100.000 de mile sau la fiecare câțiva ani, oricare survine primul, iar practica prudentă cere înlocuirea întinzătorului, a rolelor și adesea a pompei de apă în același timp, fiindcă defectarea lor poate distruge o curea nouă.

Miza neglijenței este uriașă la așa-numitul motor cu interferență, cel mai răspândit tip, în care supapele și pistoanele împart același spațiu din cilindru în momente diferite ale ciclului. Dacă cureaua se rupe sau sare peste dinți, arborii cu came se opresc în timp ce pistoanele continuă, iar supapele pot fi lovite de pistoanele care urcă, ducând la îndoirea supapelor și la posibila distrugere a chiulasei sau chiar mai rău. Costul acestor avarii depășește cu mult pe cel al înlocuirii de rutină a curelei, motiv pentru care respectarea intervalului de service este una dintre cele mai importante măsuri de întreținere preventivă pe care le poate urma un proprietar. Unele motoare sunt proiectate cu suficient joc pentru a fi fără interferență și a supraviețui ruperii curelei, însă acest lucru nu poate fi presupus fără a verifica specificația; un astfel de incident poate compromite și ITP (inspecția tehnică periodică) ulterioară.