VIN (numărul de identificare al vehiculului)

Numărul de identificare al vehiculului, prescurtat universal VIN, este codul de 17 caractere care identifică un vehicul anume și niciun altul. Nu este un cod de model și nici un număr de lot: două mașini construite în aceeași zi, în aceeași culoare și cu aceeași dotare au totuși VIN-uri diferite. Standardizat la nivel mondial prin ISO 3779 și obligatoriu pe mașinile produse după 1981 în majoritatea piețelor, el este reperul de care se agață toate celelalte evidențe — înmatricularea, asigurarea, campaniile de rechemare în service, intrările în service, actele vamale și citirile de kilometraj sunt toate înregistrate pe el.

Cele 17 caractere se împart în trei blocuri. Primele trei formează identificatorul mondial al producătorului, care indică fabricantul și țara de asamblare: un VIN care începe cu WVW aparține Volkswagen în Germania, WBA înseamnă BMW, iar VF1 Renault în Franța. Caracterele de la patru la opt alcătuiesc secțiunea descriptivă, care codifică atribute precum tipul de caroserie, familia de motoare, sistemul de siguranță și seria, după o schemă pe care fiecare producător și-o definește singur. Caracterul nouă este o cifră de control, calculată din toate celelalte, așa că un VIN modificat fie și cu un singur caracter nu mai trece de verificarea aritmetică. Caracterele de la zece la șaptesprezece formează secțiunea de identificare: poziția zece indică anul de model, poziția unsprezece uzina de asamblare, iar ultimele șase sunt numărul de ordine al mașinii pe linia de producție.

Un detaliu îi păcălește pe mulți. Literele I, O și Q nu apar niciodată într-un VIN, tocmai pentru că se confundă prea ușor cu cifrele 1 și 0. Dacă citești un cod de pe o plăcuță prăfuită și ți se pare că vezi un O, este un zero. Pe mașină, VIN-ul este ștanțat sau nituit în mai multe locuri simultan: o plăcuță vizibilă prin parbriz în partea șoferului, o etichetă pe montantul ușii și o ștanțare direct în caroserie, adesea sub capotă sau sub tapițerie lângă un scaun. Se regăsește și în talon și, tot mai des, în electronica mașinii.

Această repetare este intenționată și tocmai ea face VIN-ul util la cumpărarea unei mașini rulate. Fiindcă numărul este cheia de legătură pentru fiecare bază de date care a atins vreodată mașina, un singur șir de 17 caractere e suficient ca să adune la un loc citirile de kilometraj făcute la inspecții și revizii, daunele înregistrate, ratele neachitate, evidențele de furt și istoricul de import din țări diferite. De aceea merită verificat fizic, nu crezut pe cuvânt din anunț: un VIN care nu coincide între plăcuța de la parbriz, montantul ușii și acte, sau unul a cărui ștanțare pare re-tăiată, arată o mașină căreia i s-a umblat la identitate. Ce nu poate face VIN-ul este să-ți spună starea mașinii din fața ta — el identifică vehiculul, iar istoricul trebuie căutat după el.