Turometru (tahometru)

Turometrul este instrumentul care afișează turația de rotație a motorului, măsurată în rotații pe minut (rpm), aproape întotdeauna indicată în mii, astfel încât un ac care arată spre 3 indică 3.000 rpm. Aflat lângă vitezometru pe bord, îi oferă șoferului o fereastră directă spre ceea ce face motorul, independent de viteza pe drum sau de treapta selectată. Rolul său este să-i permită șoferului să potrivească turația motorului cu sarcina de moment, fie că este vorba de o schimbare lină de treaptă, de o depășire alertă sau de un rulaj relaxat pe autostradă.

Primele turometre erau mecanice, antrenate de un cablu flexibil rotit de motor sau de cutia de viteze, asemenea unui antrenor de vitezometru. Instrumentele moderne sunt electronice: numără frecvența impulsurilor de aprindere sau citesc un semnal de la senzorul de poziție al arborelui cotit, apoi convertesc acea frecvență într-o valoare a turației, afișată fie printr-un ac analogic, fie pe un ecran digital. Fiindcă valoarea vine direct de la sistemul de management al motorului, este atât precisă, cât și instantanee.

Pentru un șofer al unei mașini cu transmisie manuală, turometrul este un instrument practic. Schimbarea într-o treaptă superioară prea devreme lasă motorul să se chinuie la turație joasă, unde trudește sub sarcină, funcționează neuniform și se poate uza accelerat; schimbarea prea târziu risipește combustibil și produce zgomot fără un câștig util. Urmărind acul, șoferul poate schimba în zona optimă a motorului, menținându-l în plaja sa eficientă de putere. Tractarea, urcarea pantelor și frânarea de motor la coborâri sunt toate mai ușor de gestionat cu o imagine clară a turației.

O caracteristică importantă este linia roșie, o bandă sau un marcaj colorat aproape de capătul superior al scalei, ce indică turația maximă pe care producătorul o consideră sigură. Depășirea ei riscă flotarea supapelor și solicitări mecanice severe, așa că majoritatea motoarelor moderne montează și un limitator de turație care taie combustibilul sau scânteia pentru a împiedica supraturarea. Poziția liniei roșii reflectă construcția motorului, unitățile pe benzină cu turații înalte fiind marcate mult mai sus decât motoarele diesel bogate în cuplu.

Turometrul devine tot mai puțin central pe măsură ce transmisiile se schimbă. Cutiile automate și cele cu dublu ambreiaj își aleg singure punctele de schimbare, așa că instrumentul este informativ, nu esențial, iar la vehiculele complet electrice, unde motorul nu are un ralanti fix și o plajă de turații utilizabilă foarte largă, un turometru clasic oferă puține informații și este adesea înlocuit de un afișaj al puterii și al recuperării de energie. Cu toate acestea, pe mașinile de performanță și pe cele pentru pasionați turometrul rămâne un instrument proeminent și prețuit, strâns legat de noțiunile de curbă de putere și de cai-putere care descriu modul în care un motor își livrează randamentul.