Automobil

Un automobil este un vehicul rutier autopropulsat, care rulează de regulă pe patru roți, construit pentru a transporta câteva persoane și bunurile lor sub comanda unui șofer aflat la bord. Cuvântul deosebește un asemenea vehicul de trăsurile trase de animale și de transportul pe șine: automobilul își poartă propria sursă de putere și se deplasează liber pe rețeaua de drumuri. Există pentru a oferi oamenilor o mobilitate independentă, la cerere, pe distanțe și la viteze pe care mersul pe jos ori tracțiunea cu cai nu le-ar putea egala, și a devenit forma dominantă de transport personal în mare parte a lumii.

Esența automobilului este unirea unui grup de propulsie, a unei transmisii și a unui șasiu suspendat și direcționabil. Vreme de peste un secol, această propulsie a fost aproape exclusiv un motor cu ardere internă care arde benzină sau motorină, transmițând puterea printr-o cutie de viteze la roțile motoare, în timp ce șoferul gestiona viteza și direcția prin pedale și volan. Caroseria adăpostește ocupanții și, împreună cu suspensia, arcurile și frânele, transformă puterea brută a motorului într-o deplasare controlată și confortabilă. Tot mai des, același rol este îndeplinit de motoare electrice alimentate de baterii sau de soluții hibride, care combină motorul termic cu cel electric.

Însemnătatea automobilului stă în profunzimea cu care a remodelat viața de zi cu zi. A redus costul de timp al distanței, a făcut posibile suburbiile și comerțul din afara orașelor și a dat oamenilor libertatea de a locui, munci și călători unde aleg. Producția de masă, inițiată pe banda de montaj mobilă, a transformat ceea ce începuse ca un lux într-un bun accesibil gospodăriilor obișnuite, iar mașina s-a împletit cu naveta, petrecerea timpului liber și transportul de mărfuri.

Istoria sa este datată în mod obișnuit în anul 1886, când Carl Benz a patentat Motorwagen-ul său, o mașinărie cu trei roți acționată de un motor monocilindric pe benzină și considerată pe scară largă primul automobil adevărat. De la acele mașini fragile de la început, forma a evoluat rapid — caroserie închisă, demaroare electrice, cutii de viteze sincronizate, geamuri securizate și, mult mai târziu, gestionare computerizată a motorului, airbaguri și asistență a șoferului — până la vehiculele rafinate și variate de astăzi, disponibile de la mici mașini de oraș la berline mari și vehicule de teren.

Termenul are limite ce merită amintite. Un automobil este înțeles ca un vehicul de pasageri de dimensiuni modeste; exclude mașinăriile comerciale mai mari, precum autobuzele, autocarele și camioanele, construite în primul rând să transporte mulți oameni sau marfă grea, nu un grup privat de ocupanți. Și motocicletele rămân în afara sensului obișnuit al cuvântului. Preocupările legate de emisii, aglomerație și siguranța rutieră i-au modelat dezvoltarea și continuă să-l împingă spre electrificare și automatizare.

Ca termen-umbrelă, automobilul stă deasupra numeroaselor tipuri de caroserie și grupuri de propulsie catalogate în altă parte — berline, hatchback-uri, break-uri, coupé-uri și decapotabile, propulsate de motoare cu ardere internă, de lanțuri de tracțiune electrice sau de soluții hibride — toate fiind expresii particulare ale aceleiași idei de bază: un vehicul rutier de pasageri autopropulsat.