Emisii de CO2

Emisiile de dioxid de carbon arată cât din acest gaz eliberează un vehicul pentru fiecare kilometru parcurs, valoare exprimată în grame pe kilometru. Spre deosebire de poluanții vizați de catalizator, dioxidul de carbon nu este toxic în sensul obișnuit; el este principalul gaz cu efect de seră și factorul determinant al impactului unui vehicul asupra climei. Cifra a devenit unul dintre cele mai importante numere de pe fișa tehnică a oricărui automobil, influențând taxarea, strategia producătorilor și alegerea cumpărătorilor pe o mare parte a globului.

Trăsătura definitorie a emisiilor de dioxid de carbon este că ele sunt direct proporționale cu cantitatea de combustibil ars. Arderea oricărui combustibil pe bază de hidrocarburi produce dioxid de carbon ca produs final inevitabil, așa că, cu cât un motor consumă mai multă benzină sau motorină, cu atât emite mai mult, într-o relație chimică fixă. Arderea unui litru de benzină eliberează aproximativ 2,3 kilograme de dioxid de carbon, iar un litru de motorină în jur de 2,6 kilograme, deoarece motorina este mai densă și mai bogată în carbon. Astfel, cifra emisiilor este practic un alt mod de a exprima consumul de combustibil, cele două mărimi mișcându-se mereu în tandem.

Întrucât legătura este chimică, nu mecanică, dioxidul de carbon nu poate fi eliminat de niciun dispozitiv de post-tratare. Nu există filtru sau catalizator care să-l poată separa din gazele de evacuare, fiindcă, odată oxidat, carbonul din combustibil trebuie să ajungă undeva. Singurele căi de reducere a dioxidului de carbon sunt arderea unei cantități mai mici de combustibil — prin vehicule mai ușoare, motoare mai eficiente, hibridizare sau capacități cilindrice mai mici — ori trecerea la un combustibil cu mai puțin carbon fosil. Aceasta este distincția fundamentală dintre dioxidul de carbon și poluanți precum oxizii de azot, care pot fi neutralizați chimic după ardere.

Valorile indicate pentru automobilele noi sunt măsurate prin proceduri de laborator standardizate, în prezent procedura mondială armonizată de testare a vehiculelor ușoare, sau WLTP, care a înlocuit ciclul mai vechi și mai optimist NEDC. WLTP supune automobilul unei secvențe definite de viteze și sarcini, gândită pentru a se apropia mai mult de condusul real, producând o cifră reproductibilă care permite compararea echitabilă a modelelor diferite. Emisiile reale variază în continuare cu stilul de condus, încărcătura și condițiile de drum, însă valoarea de test oferă reperul oficial folosit pentru reglementare și etichetare.

Acea cifră oficială are o greutate financiară și de reglementare reală. Multe țări leagă taxarea vehiculelor direct de emisiile de dioxid de carbon, astfel că un automobil mai curat atrage o taxă mai mică, iar producătorii se confruntă cu ținte medii pe flotă care îi penalizează aspru dacă depășesc o limită stabilită de grame pe kilometru pe ansamblul vânzărilor. Aceste presiuni au accelerat adoptarea grupurilor motopropulsoare hibride și electrice, fiindcă un automobil pur electric nu emite deloc dioxid de carbon la țeava de eșapament, schimbând complet calculul emisiilor.