Ambreiaj

Ambreiajul este componenta care cuplează și decuplează motorul de cutia de viteze, dând șoferului controlul asupra momentului în care puterea motorului ajunge la roți. Pentru că un motor pe benzină sau diesel nu poate funcționa sub o anumită turație de relanti și nu poate fi oprit și repornit instantaneu la fiecare oprire, este indispensabilă o metodă de a-l decupla temporar de la cutia de viteze. Ambreiajul oferă exact această posibilitate: permite mașinii să stea pe loc cu motorul pornit, să demareze lin din loc și să întrerupă transmiterea cuplului pentru câteva fracțiuni de secundă, cât timp se alege o nouă treaptă.

Inima unui ambreiaj clasic, cu fricțiune, este un disc de fricțiune circular, prins între volantul motor și placa de presiune acționată de un arc diafragmă puternic. Când ambreiajul este cuplat, arcul diafragmă strânge ferm discul de volant, astfel încât cele două se rotesc ca un singur ansamblu, iar cuplul ajunge la arborele primar al cutiei de viteze. Apăsarea pedalei de ambreiaj acționează rulmentul de presiune, care împinge arcul diafragmă, slăbește forța de strângere și lasă discul să alunece, apoi să se separe complet, întrerupând legătura. Eliberarea progresivă a pedalei restabilește treptat strângerea; tocmai această alunecare controlată permite o pornire blândă, fără smucituri.

Capacitatea de a aluneca este esențială pentru rolul ambreiajului. Ea face puntea între o cutie de viteze imobilă și un motor în rotație, transformând diferența bruscă de turație într-o accelerație lină, fără ca motorul să se oprească sau să smucească mașina. La schimbarea treptelor, ambreiajul întrerupe pentru scurt timp cuplul, astfel încât pinioanele să poată fi cuplate fără zgomot, iar apoi restabilește transmiterea după ce noul raport este angajat. Modul în care șoferul dozează pedala, mai ales așa-numitul punct de mușcare, în care discul începe să cuprindă, oferă un control fin în manevrele delicate, cum sunt pornirile în rampă sau mersul în trafic aglomerat.

Există mai multe tipuri de ambreiaj, dincolo de unitatea monodisc uscat, întâlnită pe majoritatea mașinilor manuale. Ambreiajele umede funcționează în baie de ulei pentru răcire și se regăsesc pe motociclete și pe unele aplicații sportive, iar construcțiile multidisc suprapun mai multe discuri pentru a prelua cupluri mari într-un spațiu compact. Transmisia cu dublu ambreiaj duce ideea mai departe, folosind două ambreiaje separate, unul pentru treptele impare și altul pentru treptele pare, astfel încât raportul următor să poată fi preselectat și introdus aproape instantaneu, pentru schimbări automate fluide. Cutiile automate cu convertizor hidraulic renunță complet la ambreiajul acționat de șofer, înlocuindu-l cu un cuplaj hidraulic.

Pentru că funcționează prin fricțiune, ambreiajul este o piesă de uzură. Materialul de fricțiune al discului se subțiază treptat, aidoma unei plăcuțe de frână, iar rulmentul de presiune și arcurile plăcii îmbătrânesc odată cu folosirea. Apăsarea inutilă a pedalei, patinarea voită a ambreiajului sau ținerea mașinii pe pantă cu pedala accelerează uzura, în timp ce o cuplare clară și decisă îi prelungește viața. Un ambreiaj uzat se trădează de obicei prin patinare, când turația motorului crește fără să fie însoțită de accelerație, sau printr-o pedală grea, lipicioasă ori cu vibrații, iar înlocuirea este o intervenție laborioasă, pentru că, de regulă, cutia de viteze trebuie demontată pentru a ajunge la el.