ADAS

ADAS, prescurtare de la Advanced Driver Assistance Systems (sisteme avansate de asistență a șoferului), este termenul generic pentru sistemele electronice care îl sprijină pe șofer monitorizând mediul, avertizându-l asupra pericolelor, ajutându-l la sarcinile de control și, în unele cazuri, intervenind pentru a preveni sau a atenua o coliziune. Eticheta acoperă o familie largă și în creștere de funcții, nu un singur dispozitiv, unite de scopul reducerii erorii umane, implicată în marea majoritate a coliziunilor rutiere. ADAS există fiindcă senzorii și procesoarele pot supraveghea drumul fără întrerupere, pot reacționa mai rapid decât omul și rămân imune la distragere și oboseală.

Aceste sisteme percep lumea printr-o combinație de tipuri de senzori, fiecare cu puncte forte complementare. Camerele citesc marcajele benzilor, indicatoarele rutiere, pietonii și forma celorlalte vehicule; radarul măsoară distanța și viteza obiectelor prin întuneric și pe vreme rea; senzorii cu ultrasunete se ocupă de sarcinile de proximitate, precum parcarea; iar lidarul, acolo unde este montat, construiește o hartă tridimensională precisă a împrejurimilor. Un procesor central contopește aceste semnale într-un model coerent al scenei, apoi decide dacă să informeze șoferul, să asiste la o comandă de control sau să acționeze autonom prin direcție, accelerație și frâne.

Funcțiile ADAS acoperă un spectru de intervenție. La capătul cel mai blând stau sistemele de avertizare, precum avertizarea de coliziune frontală, monitorizarea unghiului mort și avertizarea de părăsire a benzii, care alertează șoferul, dar îi lasă lui acțiunea. La mijloc se află funcțiile de asistență, precum pilotul automat adaptiv, asistentul de menținere pe bandă și senzorii de parcare, care împart controlul cu șoferul. La capătul cel mai activ se găsesc intervențiile autonome, cum este frânarea automată de urgență, care poate acționa frânele fără comanda șoferului pentru a evita sau a atenua un impact.

Limitarea definitorie a sistemelor ADAS actuale este că ele asistă șoferul, nu îl înlocuiesc. Conform clasificării SAE, larg folosită, autoturismele de serie echipate cu ADAS ating cel mult Nivelul 2, în care sistemul poate controla simultan direcția și viteza sub supraveghere, dar șoferul rămâne răspunzător din punct de vedere legal și trebuie să monitorizeze drumul și să fie pregătit să preia controlul instantaneu. Sistemele pot fi induse în eroare de marcaje șterse, obstacole neobișnuite, lumină puternică, vreme grea sau un senzor murdar, astfel încât dependența excesivă este ea însăși un pericol.

Funcțiile ADAS individuale se înțeleg cel mai bine ca membri ai unui ansamblu interconectat, care adesea împarte senzori și putere de calcul. Pilotul automat adaptiv și asistentul de menținere pe bandă se combină pentru a oferi automatizarea parțială de Nivel 2; frânarea automată de urgență și avertizarea de coliziune frontală lucrează împreună la evitarea coliziunilor; iar sistemele auxiliare transmit informații șoferului și unele altora. Înțelegerea ADAS drept categoria-umbrelă lămurește cum se raportează aceste funcții și de ce standardizarea lor tot mai răspândită, încurajată de organismele de siguranță și de regimurile de testare la impact, ridică constant nivelul de bază al siguranței vehiculelor noi.