Pilot automat adaptiv (ACC)

Pilotul automat adaptiv, prescurtat ACC, este o evoluție a pilotului automat clasic, căruia îi adaugă conștientizarea traficului din față. Pilotul automat obișnuit doar menține o viteză aleasă, obligând șoferul să îl dezactiveze și să frâneze ori de câte ori apare un vehicul mai lent. ACC păstrează aceeași viteză setată atunci când drumul din față este liber, dar reduce automat viteza și, când este dotat cu această funcție, acționează frânele pentru a menține o distanță de urmărire sigură față de vehiculul din față, apoi accelerează înapoi la viteza setată odată ce calea se eliberează. Rolul său este să reducă apăsarea constantă a pedalelor specifică deplasării pe autostradă și pe drumurile cu sens dublu și să diminueze oboseala și urmărirea de aproape care contribuie la coliziuni.

Sistemul percepe traficul din față cu ajutorul unui radar cu rază lungă, montat în spatele grilei sau al emblemei frontale, al unei camere orientate înainte sau al unei combinații dintre cele două. Radarul măsoară distanța și viteza de apropiere a vehiculului din față cronometrând undele radio reflectate, în timp ce camera adaugă capacitatea de a recunoaște forma vehiculelor și marcajele benzilor. Unitatea de control compară distanța măsurată cu o distanță-țintă exprimată în timp, stabilită de șofer, de regulă în trepte, de la aproximativ una la două secunde, și comandă accelerația și, la nevoie, frânele, prin sistemele de control al motorului și al frânelor, pentru a menține acel interval.

Pentru șofer, aceasta înseamnă o călătorie vizibil mai relaxată în traficul fluid, mașina urmărind vehiculul din față la o distanță constantă în loc să ceară corecții repetate ale vitezei. Fiindcă sistemul menține o distanță de urmărire deliberată, tinde și să fluidizeze traficul și să reducă frânările bruște care propagă ambuteiajele. Confortul este real, însă beneficiul de siguranță depinde de menținerea atenției șoferului, întrucât ACC este conceput să asiste, nu să preia răspunderea condusului.

Implementările diferă ca performanță. Sistemele de bază funcționează doar peste o viteză minimă, în jur de 30 de kilometri pe oră, și se dezactivează dacă traficul încetinește sub acest prag. Variantele mai avansate, de tip stop-and-go sau pentru ambuteiaje, pot opri complet mașina în spatele unui vehicul oprit și o pot repune în mișcare, fie automat, fie la o atingere a pedalei ori a unei manete, devenind astfel cu adevărat utile în coloană. Multe sisteme integrează date de pe hartă și de la cameră pentru a ajusta viteza în curbe și conform limitelor de viteză.

ACC are limitări care merită înțelese. Radarul poate avea dificultăți în interpretarea obiectelor staționare, astfel încât unele sisteme nu reacționează la un vehicul deja oprit în momentul primei detectări, iar ploaia abundentă, zăpada sau un senzor murdar îi pot degrada performanța. De asemenea, nu înțelege traficul transversal și nici pietonii. ACC se înțelege cel mai bine drept una dintre cărămizile de bază ale asistenței de conducere de Nivel 2: combinat cu asistentul de menținere pe centrul benzii, asigură jumătatea de control longitudinal a automatizării parțiale supravegheate și lucrează alături de frânarea automată de urgență și de avertizarea de coliziune frontală în cadrul ansamblului ADAS mai larg.