Lumini de zi (DRL)

Luminile de zi sunt lămpi orientate spre înainte, care se aprind automat ori de câte ori vehiculul este condus, indiferent de lumina ambientală sau de poziția comutatorului de faruri. Singurul lor rol este vizibilitatea, nu iluminarea: ele nu îl ajută pe șofer să vadă drumul, ci fac mașina mai ușor de remarcat de către ceilalți participanți la trafic pe un fundal aglomerat de zi. Conceptul a luat naștere din cercetările privind accidentele desfășurate în țările scandinave începând cu anii 1970, unde soarele jos de iarnă și amurgul prelung făceau vehiculele greu de distins, iar studiile au asociat în mod constant farurile aprinse permanent cu mai puține coliziuni diurne.

Din punct de vedere tehnic, o lumină de zi este conectată să se aprindă odată cu contactul sau cu pornirea motorului și să se stingă ori să se atenueze când sunt selectate faza lungă sau faza scurtă, astfel încât cele două sisteme să nu intre în conflict noaptea. Majoritatea montajelor moderne atenuează sau sting lumina de zi pe partea unde clipește semnalizatorul, pentru a păstra clar vizibilă semnalizarea de viraj. Întrucât funcționează tot timpul cât mașina este utilizată, producătorii preferă diodele electroluminiscente, care consumă doar câțiva wați, degajă puțină căldură și rezistă cât durata de viață a vehiculului, spre deosebire de consumul mai mare și durata mai scurtă a becurilor cu filament.

Beneficiul de siguranță rutieră este justificarea de bază a sistemului. O mașină cu lămpi aprinse oferă un contrast mai puternic și este percepută ca fiind mai aproape și apropiindu-se mai repede decât una neaprinsă, ceea ce le dă pietonilor, bicicliștilor și celorlalți șoferi puțin mai mult timp de reacție. Meta-analizele datelor naționale au estimat reduceri ale coliziunilor diurne între mai multe vehicule și ale celor cu pietoni de ordinul câtorva procente, un efect modest, dar real, obținut la un cost de funcționare aproape nul odată cu folosirea LED-urilor.

Reglementarea le-a impulsionat răspândirea. În Uniunea Europeană, lămpile dedicate de lumină de zi conforme cu Regulamentul ONU 87 sunt obligatorii pe toate tipurile noi de autoturisme din februarie 2011 și pe vehiculele comerciale ușoare din 2012. Standardul tehnic specifică o intensitate luminoasă minimă și maximă, lumină albă și funcționare automată, motiv pentru care DRL-urile montate din fabrică arată în linii mari similar la diverse mărci, lăsând totuși loc pentru forme distinctive.

Tocmai această formă a transformat un dispozitiv de siguranță într-o semnătură stilistică. Designerii dispun LED-urile în benzi subțiri, suporturi sau inele în interiorul blocului optic, creând un contur luminos imediat recognoscibil, care identifică un model de la distanță, un exercițiu deliberat de branding, comparabil cu modul în care farurile matriciale LED proiectează identitatea unei mărci. Rămâne însă o precauție practică: fiindcă DRL-urile sunt puternice și mereu aprinse, șoferii pot presupune greșit că iluminarea completă este activă și pot circula în amurg sau în ceață fără lumini de poziție spate, întrucât multe sisteme DRL lasă partea din spate a mașinii neaprinsă. Din acest motiv, designurile mai noi leagă tot mai des lămpile de poziție spate de aceeași logică automată.