Minivan

Minivanul este un vehicul înalt, cu o siluetă apropiată de cea a unei cutii, gândit din capul locului pentru transportul de persoane, nu adaptat dintr-un automobil sau dintr-o dubă comercială. Întreaga sa arhitectură, de la parbrizul vertical până la spatele cubic, există pentru a maximiza volumul util al habitaclului încadrat într-un gabarit gestionabil, astfel încât șase, șapte sau opt ocupanți să călătorească în confort pe două ori trei rânduri de scaune. Acolo unde o berlină sau un break privilegiază o formă joasă și suplă, minivanul renunță deliberat la eleganța aerodinamică în favoarea înălțimii la plafon, a spațiului la umeri și a unui interior aerisit și primitor.

Mai multe soluții constructive fac posibilă această organizare a spațiului. Podeaua este de regulă plată și coborâtă, adesea grație unei arhitecturi cu tracțiune față care elimină intruziunea tunelului arborelui de transmisie, astfel încât pasagerii se pot deplasa între rânduri, iar scaunele pot fi reconfigurate liber. Ușile laterale glisante, frecvent acționate electric, se deschid larg fără a se rabate în exterior, ceea ce este nprețuit în parcările strâmte și le permite copiilor și pasagerilor cu mobilitate redusă să urce cu ușurință. Scaunele înseși constituie inima conceptului: fotolii individuale sau banchete care se pliază plat, basculează în față, glisează pe șine ori se demontează complet, transformând habitaclul, în câteva minute, dintr-un veritabil transportor de persoane într-un spațiu generos de marfă.

Pentru o familie sau o afacere mică, această flexibilitate reprezintă avantajul central. Același vehicul poate duce șapte persoane la aeroport într-o zi și echivalentul unei garderobe de mobilier în următoarea, pragul de încărcare jos și deschiderea înaltă făcând obiectele grele sau incomode ușor de manevrat. Vizibilitatea din poziția înaltă de șezut este bună, iar suprafața generoasă vitrată face interiorul să pară luminos și spațios, calități care multă vreme au transformat minivanul în alegerea implicită a gospodăriilor numeroase.

Minivanul modern a fost practic definit de modelele Chrysler lansate în 1983 și de Renault Espace în Europa, anul următor, ambele dovedind că un transportor de persoane construit dedicat acestui scop putea fi la fel de plăcut la condus ca un automobil, dar mult mai practic decât dubele cu șasiu separat care îl precedaseră. De-a lungul anilor 1990, formatul a dominat piața vehiculelor de familie pe ambele maluri ale Atlanticului, generând variante compacte, standard și cu ampatament lung.

În ultimii ani, SUV-ul și crossoverul cu șapte locuri au erodat popularitatea minivanului, oferind o capacitate similară într-o formă pe care cumpărătorii o consideră mai la modă și mai robustă, chiar dacă de obicei este mai puțin eficientă din punctul de vedere al spațiului și mai greu de accesat. Această schimbare a subțiat considerabil oferta, mai ales în Europa. Minivanul rămâne strâns înrudit cu MPV-ul, termen folosit adesea interschimbabil, deși uneori rezervat transportoarelor mai mici ori mai apropiate de un automobil, și concurează direct cu breakul, care oferă o flexibilitate de încărcare comparabilă, însă într-un format mai jos, cu două rânduri.