Suspensie multi-link

Suspensia multi-link este o formă avansată de suspensie independentă în care fiecare roată este ghidată nu de unul sau două brațe mari, ci de mai multe brațe separate, fiecare conectând portfuzeta de șasiu sau de cadrul auxiliar prin propria pereche de articulații. Prin împărțirea sarcinii de a controla roata între mai multe brațe subțiri, proiectantul câștigă o libertate neobișnuită în a dicta cu precizie modul în care roata se mișcă pe toată cursa sa. Această soluție există tocmai pentru a depăși compromisul inerent al arhitecturilor mai simple, unde un singur braț trebuie să controleze mai mulți parametri geometrici simultan, iar îmbunătățirea unuia înrăutățește inevitabil pe altul.

Principiul se bazează pe geometrie. Fiecare braț constrânge portfuzeta într-o anumită direcție, iar prin alegerea lungimii, unghiului și punctelor de prindere ale fiecăruia, inginerul poate modela exact felul în care unghiul de cădere (camber), convergența (toe) și poziția longitudinală a roții se modifică la comprimare, destindere, viraj sau frânare. De regulă se folosesc între trei și cinci brațe pe roată. Pentru că acești parametri pot fi reglați în mare măsură independent unul de celălalt, arhitectura permite o ajustare fină, aproape chirurgicală, pe care nici un MacPherson și nici măcar un dublu triunghi (double wishbone) nu o pot egala.

Rezultatul este capacitatea de a optimiza simultan confortul și comportamentul dinamic, în loc de a sacrifica unul pentru celălalt. Bucșele elastice pot absorbi asperitățile și zgomotul drumului pentru un rulaj suplu, în timp ce geometria brațelor este aranjată astfel încât roata să își schimbe convergența și unghiul de cădere în direcțiile care mențin aderența și stabilitatea sub sarcină. Suspensia poate fi calibrată să țină anvelopa lipită de carosabil în viraje strânse și să rămână totuși tolerantă pe suprafețe denivelate, exact combinația care distinge un automobil cu adevărat rafinat.

Din aceste motive, suspensia multi-link se regăsește cel mai des pe puntea spate a berlinelor premium, a modelelor executive și a versiunilor de performanță și, din ce în ce mai des, pe puntea față a vehiculelor scumpe. Permite producătorilor să livreze compostura și confortul așteptate în segmentul de top și este, adesea, semnul unei mașini concepute cu accent pe ținută de drum și rafinament.

Dezavantajele țin de cost, complexitate și gabarit. Multe brațe înseamnă multe articulații și bucșe, mai multe operațiuni de prelucrare, mai mult timp de asamblare și o instalare mai grea și mai pretențioasă ca spațiu decât o punte rigidă cu bară de torsiune sau o suspensie cu telescop MacPherson. Există de asemenea mai multe componente care se uzează și care trebuie aliniate corect la întreținere. Sistemul se înțelege cel mai bine ca cel mai sofisticat și mai ajustabil membru al familiei suspensiilor independente, depășind dublul triunghi în privința posibilităților de reglaj și contrastând clar cu soluțiile mai simple și mai ieftine, MacPherson sau punte semirigidă, folosite acolo unde bugetul sau spațiul sunt mai strâmte.