Emisii în condiții reale de condus (RDE)

Emisiile în condiții reale de condus, prescurtate RDE (Real Driving Emissions), reprezintă un test al Uniunii Europene care măsoară poluanții emiși de o mașină în timp ce aceasta circulă efectiv pe drumuri publice, nu pe baza unor cifre obținute exclusiv în laborator. Scopul său este să închidă vechea și dăunătoarea prăpastie dintre emisiile reduse pe care mașinile le afișau în testele oficiale de laborator și nivelurile mult mai ridicate pe care multe le produceau în utilizarea zilnică. Mutând măsurarea pe șosea, RDE urmărește să garanteze că o mașină este cu adevărat curată acolo unde oamenii respiră aerul.

Trăsătura definitorie a RDE este folosirea unui sistem portabil de măsurare a emisiilor, cunoscut sub acronimul PEMS. Acesta este un ansamblu compact de analizoare și un debitmetru montate pe vehicul, de obicei în partea din spate, care prelevează continuu gazele de evacuare și înregistrează masa poluanților emiși în timp ce mașina parcurge un traseu prestabilit. Traseul respectiv trebuie să cuprindă un amestec reprezentativ de condus urban, rural și pe autostradă, acoperind o gamă de viteze, pante, temperaturi ambientale și altitudini, astfel încât testul să reflecte condiții realiste, nu un ciclu blând și optimizat.

RDE se concentrează pe poluanții care afectează cel mai mult calitatea aerului local, în principal oxizii de azot și numărul de particule, exact emisiile care s-au dovedit cele mai expuse manipulării. Testul a fost introdus tocmai ca răspuns la scandalul dieselgate, în urma căruia a devenit limpede că unele vehicule recunoșteau procedura fixă de laborator și își reduceau emisiile doar în acele condiții. Fiindcă un traseu pe șosea este mult mai greu de anticipat și de păcălit, RDE face mult mai dificilă aplicarea unor astfel de strategii de eludare.

În loc să impună o limită complet separată, RDE funcționează cerând ca emisiile din condiții reale să rămână într-o marjă bine definită față de limita de laborator. Această marjă, denumită factor de conformitate, a fost stabilită inițial peste valoarea unu pentru a ține cont de variabilitatea mai mare și de incertitudinea de măsurare a testării pe șosea, urmând să fie strânsă treptat până la egalitate. În fapt, o mașină trebuie acum să se comporte acceptabil atât în laborator, cât și pe drum, nu doar pe standul de probă.

RDE nu funcționează singur, ci completează testul de laborator WLTP (procedura armonizată la nivel mondial pentru vehicule ușoare), care se ocupă de consumul de combustibil și de măsurarea dioxidului de carbon în condiții controlate. Împreună au înlocuit abordarea veche și compromisă, construită în jurul Noului ciclu european de condus, îmbinând un test de laborator mai realist cu o verificare autentică pe șosea.

Însemnătatea practică pentru proprietari și pentru public este considerabilă. RDE a determinat producătorii să se asigure că sistemele de post-tratare a gazelor de evacuare rămân eficiente în întreaga gamă de condiții reale, contribuind la un aer mai curat în orașe și redând o parte din încrederea că performanța de emisii promisă pe hârtie se regăsește și în condusul de zi cu zi.