Capacitatea utilizabilă a bateriei este cantitatea de energie pe care un vehicul electric îi permite efectiv șoferului să o extragă din baterie, spre deosebire de cantitatea totală de energie pe care o conțin fizic celulele. Este cifra care determină cu adevărat cât de departe poate merge mașina și este întotdeauna ceva mai mică decât capacitatea brută afișată într-o broșură. Diferența este o alegere inginerească deliberată, nu un defect, iar înțelegerea ei explică de ce două mașini cu baterii care sună identic pot oferi autonomii diferite.
Producătorii rezervă o porțiune din pachet atât la vârful, cât și la baza intervalului de încărcare, o marjă ascunsă numită adesea rezervă-tampon. La bază, menținerea celulelor deasupra golirii reale previne descărcarea adâncă ce dăunează chimiei litiu-ion și protejează șoferul de o oprire bruscă și ireversibilă. La vârf, oprirea înainte de o încărcare cu adevărat completă reduce solicitarea pe care tensiunile foarte ridicate o pun asupra electrozilor. Sistemul de management al bateriei impune aceste limite în mod invizibil, astfel încât bordul afișează 100 la sută și 0 la sută în puncte care, în realitate, se află confortabil în interiorul extremelor fizice ale celulelor.
Valoarea practică a acestui aranjament este longevitatea și constanța. Fiindcă rezerva-tampon absoarbe o parte din pierderea care vine odată cu îmbătrânirea, un pachet care se degradează poate continua să livreze aproape de cifra utilizabilă declarată ani la rând, rezerva micșorându-se discret în locul autonomiei disponibile a șoferului. Rezerva menține de asemenea corecte citirile nivelului de încărcare și previne comportamentul alarmant al unei baterii care pare plină într-o clipă și goală în următoarea. Compromisul este pur și simplu că posesorul plătește pentru și transportă celule pe care nu le poate folosi niciodată în întregime.
Mărimea rezervei variază cu chimia celulelor și cu prioritățile producătorului. Pachetele construite din celule nichel-mangan-cobalt, mai sensibile la menținerea la încărcare completă, au purtat istoric rezerve mai mari, uneori de câțiva kilowați-oră. Pachetele litiu-fier-fosfat tolerează mai bine încărcarea până la 100 la sută și tind să păstreze rezerve mai mici, ceea ce este unul dintre motivele pentru care producătorii lor recomandă adesea încărcarea completă în mod regulat. Unii constructori indică limpede atât cifra brută, cât și pe cea utilizabilă, în timp ce alții publică doar una, așa că o mașină de 64 kWh și alta de 64 kWh nu sunt neapărat comparabile.
Pentru oricine apreciază autonomia sau compară modele, cifra utilizabilă este cea care contează, iar ea este numărul care trebuie raportat la consumurile oficiale pentru a estima distanța reală. Se leagă strâns de idei înrudite: nivelul de încărcare se mișcă în interiorul ferestrei utilizabile, degradarea bateriei consumă lent rezerva înainte de a atinge vreodată energia utilizabilă, iar capacitatea totală sau brută stă deasupra ei ca maximum teoretic. Citite împreună, aceste cifre oferă o imagine mult mai fidelă a capabilității unui EV decât orice cifră singulară de pe copertă.
- Energia disponibilă efectiv pentru rulaj, după rezervă
- Mai mică decât capacitatea brută (totală)
- Cifra care determină cu adevărat autonomia
- Pachetele LFP au de regulă rezerve mai mici decât NMC