Raport de punte (axle ratio)

Raportul de punte reprezintă demultiplicarea fixă realizată în diferențialul unui autovehicul, exprimată ca numărul de rotații pe care arborele cardanic sau pinionul de atac trebuie să le efectueze pentru a obține o singură rotație completă a roților. O valoare precum 3,73:1 înseamnă că arborele cardanic se învârte de 3,73 ori pentru fiecare rotație a roții motrice. Acest unic număr influențează profund modul în care mașina accelerează, tractează, rulează la viteză constantă și consumă combustibil, chiar dacă rămâne neschimbat indiferent de treapta de viteză aleasă de șofer.

Din punct de vedere mecanic, raportul este determinat de numărul de dinți ai celor două roți dințate din diferențial: pinionul de atac mic, antrenat de arborele cardanic, și coroana mult mai mare, fixată pe carcasa diferențialului. Împărțind numărul de dinți ai coroanei la cei ai pinionului se obține raportul; o coroană cu 41 de dinți și un pinion cu 11 dinți dau, de exemplu, 3,73:1. Deoarece aceste roți dințate transmit mișcarea și prin schimbarea direcției cu nouăzeci de grade pe o punte spate clasică, ansamblul este de regulă de tip hipoid conic, ales pentru rezistență și funcționare silențioasă.

Consecințele practice se reduc la compromisul dintre multiplicarea cuplului și turația motorului. Un raport numeric mai mare, numit adesea scurt, multiplică cuplul mai energic, ascuțind accelerația și îmbunătățind capacitatea de a tracta sarcini grele sau de a urca pante, însă forțează motorul să se rotească mai repede la orice viteză de croazieră, ceea ce ridică atât consumul, cât și zgomotul. Un raport numeric mai mic, sau lung, are efectul invers: motorul se învârte mai lent în mers constant, cu rulare relaxată și economică, în detrimentul unei demarări mai puțin vioaie și al unei capacități reduse de tractare. Picapurile și autovehiculele destinate tractării sunt adesea oferite cu rapoarte scurte opționale.

Raportul de punte nu acționează niciodată izolat; el se combină cu rapoartele individuale ale cutiei de viteze pentru a stabili raportul total de transmisie în fiecare treaptă. Înmulțind raportul cutiei cu cel al punții se obține demultiplicarea totală dintre motor și roți pentru acea treaptă, iar acesta este, de fapt, parametrul care determină turația motorului la o anumită viteză. O treaptă superioară de tip overdrive, cu un raport sub 1:1, poate compensa un raport de punte numeric mare, lăsând mașina să profite de o accelerație puternică în treptele inferioare și totuși să ruleze silențios la drum lung. Această interacțiune explică de ce două mașini cu rapoarte de punte identice pot avea comportamente sensibil diferite, în funcție de cutia de viteze.

Pentru proprietari, raportul de punte este de regulă o caracteristică fixă, stabilită la fabricație, iar modificarea lui presupune înlocuirea coroanei și a pinionului de atac, o intervenție laborioasă care afectează și calibrarea vitezometrului. Pasionații sau cei care schimbă dimensiunea jantelor și a anvelopelor optează uneori pentru reglarea deliberată a raportului, deoarece montarea unor anvelope cu diametru mai mare lungește efectiv raportul și poate diminua performanțele. Înțelegerea raportului de punte împreună cu rapoartele cutiei de viteze și cu raportul final rezultat este esențială pentru a anticipa comportamentul oricărui autovehicul pe drum.