Semiax (planetară)

Semiaxul, numit popular și planetară, este arborele rotativ care duce cuplul de la diferențial către o singură roată a unei punți motoare. Denumirea reflectă poziția lui: pe o punte motoare există două asemenea arbori, câte unul pentru fiecare parte, astfel încât fiecare acoperă aproximativ jumătate din lățimea vehiculului, între diferențialul montat central și butucul roții. Semiaxele sunt asociate cel mai des cu suspensia independentă și cu arhitecturile de tip tracțiune față, unde fiecare roată se mișcă separat și trebuie să primească cuplul printr-o legătură flexibilă.

Caracteristica definitorie a semiaxului este capacitatea de a transmite cuplul în timp ce acceptă variații continue de lungime și de unghi. Pe măsură ce suspensia comprimă și destinde și pe măsură ce roțile virate sunt bracate, distanța și unghiul dintre diferențial și roată se schimbă permanent. Pentru a face față, fiecare semiax este prevăzut cu cuplaje homocinetice, prescurtate CV, la unul sau ambele capete. Cuplajul homocinetic transmite uniform rotația sub unghi variabil, fără fluctuațiile de viteză pe care le-ar introduce un cardan obișnuit, ceea ce este esențial pentru o livrare constantă a puterii și pentru evitarea vibrațiilor, mai ales pe roțile virate din față.

Importanța semiaxului constă în faptul că, fără el, suspensia independentă și roțile motoare nu ar putea coexista. Permițând fiecărei roți să fie antrenată independent, semiaxele fac posibile soluțiile compacte, eficiente din punct de vedere al spațiului, cu motor și cutie transversale, care domină mașinile moderne cu tracțiune față, precum și suspensiile spate independente sofisticate de pe vehiculele de performanță și de lux. Ele permit roții să urce, să coboare și să vireze liber, în timp ce tracțiunea este menținută în permanență.

Merită făcută distincția dintre semiax și arborele de transmisie, cu care este adesea confundat. Arborele de transmisie, sau cardanul, este arborele lung care merge dinspre cutia de viteze către un diferențial situat la celălalt capăt al mașinii. Semiaxele preiau apoi rolul, livrând acea putere pe ultima distanță, de la diferențial la roțile individuale. Într-o punte rigidă, în schimb, arborii din interiorul carcasei punții îndeplinesc rolul echivalent, dar sunt complet protejați și nu au nevoie de cuplaje homocinetice.

În exploatare, semiaxul propriu-zis este rezistent, însă cuplajele sale homocinetice sunt piese de uzură protejate de burdufuri din cauciuc umplute cu vaselină. Un burduf crăpat lasă vaselina să iasă și permite intrarea murdăriei și apei, după care cuplajul se uzează rapid și produce zgomotul caracteristic, cu pocnituri ritmice, la viraj cu volanul în capăt. Înlocuirea promptă a unui burduf rupt este mult mai ieftină decât înlocuirea unui cuplaj uzat sau a unui semiax întreg, motiv pentru care verificarea burdufurilor face parte din întreținerea de rutină și din verificările la ITP pentru orice vehicul cu punte motoare independentă.