Afișajul pe parbriz (HUD)

Afișajul pe parbriz, cunoscut universal sub denumirea HUD, prezintă informațiile esențiale de condus în câmpul vizual frontal al șoferului, astfel încât acestea să poată fi citite fără a coborî privirea spre blocul de instrumente sau spre ecranul central. Conceptul a fost preluat din aviația militară, unde piloții aveau nevoie de date critice fără a-și lua ochii de pe cer, și a migrat în mașini din același motiv fundamental: fiecare clipă în care privirea șoferului părăsește drumul crește riscul unei coliziuni. Plasând informațiile în fața parbrizului, HUD-ul urmărește să mențină atenția acolo unde îi este locul.

Din punct de vedere tehnic, afișajul funcționează prin proiecție. O sursă de imagine mică și luminoasă, istoric un ecran LCD cu tranzistoare cu film subțire, tot mai des un proiector laser sau DLP, generează grafica, care este reflectată de o serie de oglinzi și apoi de suprafața interioară a parbrizului ori, la sistemele mai ieftine, de un mic panou transparent de tip combinator. Sistemul optic este astfel dispus încât imaginea virtuală rezultată pare să plutească la câțiva metri în fața mașinii, nu pe sticlă. Acest lucru contează fiindcă ochii șoferului sunt deja focalizați la distanță, pe drum, așa că au nevoie de puțină refocalizare, ori deloc, pentru a citi datele, ceea ce reduce oboseala oculară și timpul de interpretare.

Avantajul este, așadar, dublu: ochii rămân pe drum și rămân focalizați la distanța de condus, ambele scurtând timpii de reacție în fața unui pericol. Conținutul este ales să se potrivească acestui format ușor de citit dintr-o privire și include de obicei viteza curentă, limita de viteză în vigoare, săgețile de navigație pas cu pas și avertismentele de la sistemele de asistență, precum alertele de coliziune, ieșirile din bandă sau starea tempomatului adaptiv. Fiindcă informația este transmisă fără ca șoferul să își ia privirea, ea este deosebit de valoroasă la viteză mare și în trafic aglomerat, unde atenția este la mare preț.

Afișajele pe parbriz acoperă o gamă largă de sofisticare. Cele mai simple unități cu combinator ridică un mic panou care arată doar viteza, în timp ce sistemele integrate în parbriz oferă afișaje mai mari, color. Cele mai avansate sunt HUD-urile cu realitate augmentată, care folosesc un câmp vizual mult mai amplu pentru a suprapune grafica direct peste lumea reală: o săgeată de navigație poate părea că se așază peste intersecția reală pe care șoferul trebuie să o ia, ori o evidențiere poate fi desenată în jurul unui pieton detectat de sistemul de vedere pe timp de noapte, ancorând informația în scenă, nu doar enumerând-o.

Există considerente practice și limite. Grafica trebuie să fie suficient de luminoasă pentru a rămâne lizibilă pe un drum însorit, dar să se estompeze automat noaptea pentru a nu orbi, iar majoritatea sistemelor permit reglarea înălțimii și a luminozității după poziția de șezut a șoferului. Ochelarii de soare polarizați pot face unele afișaje invizibile, iar adesea este necesar un strat intermediar special, în formă de pană, în parbriz, pentru a preveni o imagine dublă fantomatică, ceea ce face înlocuirea geamului mai costisitoare. HUD-ul este cel mai bine privit ca un dispozitiv de afișare care scoate la suprafață informațiile altor sisteme, precum asistența la viteză, recunoașterea indicatoarelor rutiere, navigația, tempomatul adaptiv și vederea pe timp de noapte, plasând datele lor exact acolo unde șoferul le poate folosi cel mai sigur.