Sistem de detectare a poziției ocupantului (OPDS)

Sistemul de detectare a poziției ocupantului, prescurtat OPDS, este o tehnologie de siguranță Honda concepută pentru a face declanșarea airbagului inteligentă, nu nediscriminatorie. Primele airbaguri se declanșau cu o singură încărcătură, la forță maximă, ori de câte ori un impact depășea un prag, o strategie care a salvat numeroase vieți, dar care putea ea însăși răni sau ucide ocupanți de gabarit mic, slab construiți sau așezați prea aproape de airbag în momentul umflării. OPDS există pentru a acoperi acest gol, detectând cine se află pe scaunul pasagerului din față și unde este poziționat, astfel încât sistemul de reținere să adapteze ori chiar să suspende declanșarea în consecință.

Inima sistemului este un senzor țesut în spătarul scaunului. Implementarea Honda folosește un fir conductor electric dispus pe toată suprafața spătarului, formând un model a cărui rezistență electrică se modifică în funcție de presiunea, suprafața de contact și postura celui care se sprijină de el. Semnalele de la această rețea de detectare permit electronicii de control să estimeze dimensiunea și poziția de ședere a ocupantului, distingând, de exemplu, un adult așezat corect de un copil firav sau de un adult aplecat înainte, în zona de pericol din apropierea bordului.

Această informație alimentează logica de control a airbagului, care ia apoi decizia de declanșare. Dacă sistemul apreciază că pasagerul din față este un adult de gabarit normal, așezat corect, airbagul este armat și se va declanșa în caz de impact. Dacă, în schimb, detectează un ocupant mic, un copil sau o persoană al cărei cap ori trunchi se află în afara poziției corecte și pe traiectoria de umflare a airbagului, poate suprima complet airbagul pasagerului. Astfel, elimină riscul ca forța explozivă a umflării, care în primele milisecunde se deplasează cu mult peste o sută cincizeci de kilometri pe oră, să lovească un ocupant vulnerabil la distanța cea mai nefavorabilă.

OPDS aparține unei generații mai largi de sisteme de reținere adaptive, așa-numite inteligente, apărute pe măsură ce autoritățile de reglementare și producătorii s-au confruntat cu rănirile provocate de airbaguri la sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000. Obiective comparabile sunt atinse de alți producători prin covorașe de clasificare a ocupantului bazate pe greutate, prin detectare capacitivă sau prin monitorizare ultrasonică a poziției. Ceea ce le unește este trecerea de la o încărcătură unică, valabilă pentru toți, la un sistem care citește ocupantul și modulează protecția, uneori combinat cu generatoare în două trepte, ce variază atât forța, cât și momentul declanșării.

În practică, sistemul are nuanțe care merită înțelese. Pentru că deduce prezența ocupantului din contactul cu spătarul, un indicator pe bord arată de obicei șoferului dacă airbagul pasagerului este momentan activat sau dezactivat, iar o poziție de ședere neobișnuită, hainele voluminoase ori bagajul așezat pe scaun pot influența citirea. Funcționează alături de, nu în locul centurii de siguranță și al rețelei mai ample de senzori gestionate de unitatea electronică de control a airbagurilor. Ca parte a unui ansamblu integrat, care poate include și airbaguri laterale și de tip cortină, OPDS reflectă principiul că un sistem modern de reținere protejează cel mai bine atunci când știe cât mai multe despre persoana pe care o protejează.