Cuplare din mers (shift-on-the-fly)

Cuplarea din mers descrie un sistem de tracțiune integrală care îi permite șoferului să cupleze sau să decupleze puntea față în timp ce vehiculul este în mișcare, fără a fi nevoit să oprească, să coboare din cabină și să blocheze manual butucii roților din față. A apărut ca element de confort la vehiculele cu tracțiune integrală cuplabilă, unde tracțiunea pe două roți este modul normal pentru drum, iar tracțiunea integrală este rezervată suprafețelor alunecoase sau cu aderență redusă. Expresia a intrat în uz curent în anii 1980, când producătorii au înlocuit procedura mai veche și incomodă cu un sistem pe care șoferul îl putea acționa de pe scaun, în mers.

Mecanismul se bazează pe o cutie de transfer acționată electric sau prin vacuum, combinată cu butuci de blocare automată la roțile din față. Când șoferul rotește un selector de pe bord sau apasă un buton, un actuator deplasează un manșon care cuplează arborele de ieșire față la cutia de transfer, în timp ce un mecanism separat blochează butucii din față, astfel încât roțile să antreneze semiarborii. Fiindcă regimurile pe două și pe patru roți folosesc același raport de transmisie (gama înaltă), arborii de transmisie față și spate se rotesc deja la viteze compatibile, așa că ambreiajul de sincronizare sau manșonul glisant se poate cupla lin, fără zgomot de roți dințate, în timp ce vehiculul rulează.

Pentru șofer, beneficiul practic este capacitatea de a reacționa instantaneu la condițiile care se schimbă. O porțiune neașteptată de noroi, de zăpadă sau o rampă udă pot fi întâmpinate selectând tracțiunea integrală la 40 sau 50 mph fără a ridica piciorul de pe accelerație, în timp ce un sistem mai vechi ar fi impus o oprire completă și o tură pe lângă capotă. Acest lucru face funcția cu adevărat utilă în condiții reale de drum, nu doar ceva rezervat ieșirilor planificate în off-road.

Există limite la ceea ce se poate face din mers. Trecerea în gama joasă, care presupune selectarea unui raport de demultiplicare mult mai mic în interiorul cutiei de transfer, impune aproape întotdeauna ca vehiculul să fie oprit sau aproape oprit, adesea cu transmisia în punctul neutru, fiindcă seturile de roți dințate se rotesc la viteze foarte diferite și nu pot fi angrenate sub sarcină. Producătorii indică de obicei o viteză maximă pentru cuplarea din mers și o instrucțiune separată de a opri înainte de a selecta gama joasă.

Cuplarea din mers nu trebuie confundată cu un sistem de tracțiune integrală permanentă sau automată, care trimite cuplu către toate cele patru roți în mod continuu și nu necesită intervenția șoferului. Este fundamental un sistem cuplabil cu o metodă de angrenare mai comodă și nu include un diferențial central, așa că trebuie totuși readus la tracțiunea pe două roți pe suprafețele uscate, cu aderență mare, pentru a evita tensionarea transmisiei. Implementări sub denumiri comerciale, precum Control-Trac de la Ford și diverse cutii de transfer cu cuplare electronică, pornesc de la același principiu de bază, adăugând actuatori și o logică de comandă proprii.