Amortizor McPherson (strut)

Strutul este un element de suspensie care îndeplinește o dublă misiune: controlează mișcarea roții ca un amortizor și, în același timp, funcționează ca o piesă structurală portantă, care ghidează roata și suportă o parte din greutatea vehiculului. Această combinație îl deosebește de un amortizor simplu. Un amortizor obișnuit doar se opune mișcării și nu preia, de unul singur, sarcini verticale sau eforturi din viraj demne de luat în seamă, în vreme ce strutul este construit suficient de robust ca să formeze o parte din scheletul suspensiei, înlocuind brațul superior pe care un sistem cu dublă triunghiulară l-ar cere în mod normal.

Exemplul clasic este strutul McPherson, în care un amortizor hidraulic este adăpostit într-un tub solid, un arc elicoidal este montat concentric în jurul lui între un taler superior și unul inferior, iar întregul ansamblu este prins în jos de fuzeta de direcție și în sus de un punct ranforsat din pasajul roții. Capătul inferior este ghidat de un singur braț transversal și de bara stabilizatoare, în timp ce flanșa superioară încorporează, de regulă, un rulment care permite întregului strut să se rotească pentru direcție. Astfel, o singură unitate verticală și subțire asigură simultan suspendarea, amortizarea, ghidarea roții și, la puntea față, pivotul de direcție.

Fiindcă realizează atât de multe într-un spațiu atât de mic, strutul este apreciat pentru compactitatea și costul redus. Eliberează spațiu în compartimentul motor și în pasajul roții, ceea ce este deosebit de valoros la mașinile cu tracțiune față și motor transversal, unde grupul motopropulsor consumă deja o mare parte din lățimea disponibilă. Având mai puține brațe și articulații decât o dublă triunghiulară, este mai ieftin de produs și de asamblat, motiv pentru care strutul domină puntea față a marii majorități a mașinilor de familie și este folosit pe scară largă și la puntea spate.

Soluția implică, însă, compromisuri inerente. Pentru că strutul se înclină și se mișcă ca un singur tot, unghiul de cădere (camber) și geometria se modifică mai puțin favorabil în timpul cursei suspensiei și al ruliului decât la un sistem multilink sau short-long arm bine proiectat, astfel că pneul încărcat nu rămâne la fel de drept pe carosabil. Montajul vertical impune și solicitări laterale tijei amortizorului, ceea ce explică de ce strutul își uzează garniturile și bucșele și poate dezvolta un bătaie tipică la flanșa superioară. De aceea, mașinile de performanță și cele premium aleg adesea sisteme multilink mai sofisticate, asumându-și complexitatea suplimentară pentru o ținută de drum mai ascuțită.

Întreținerea reflectă natura integrată a strutului. Înlocuirea amortizorului, a arcului sau a flanșei superioare presupune, de regulă, demontarea și dezasamblarea întregului ansamblu, o operație care necesită un cleșt de comprimat arcuri pentru a stăpâni în siguranță energia stocată în arcul elicoidal. Strutul se află în centrul unei familii de piese înrudite, reunind amortizorul, arcul elicoidal și funcția de ghidare a roții într-un singur element, iar înțelegerea lui este cheia înțelegerii modului în care majoritatea mașinilor moderne își țin roțile pe șosea.