Bară de torsiune

Bara de torsiune este un element din oțel pentru arcuri, utilizat ca arc de suspensie, care înmagazinează și eliberează energie nu prin comprimare, precum un arc elicoidal, ci prin răsucire în jurul propriei axe. Ea există ca o alternativă elegantă și simplă la arcurile elicoidale și la foile de arc: o tijă dreaptă care ocupă puțin spațiu pe verticală, permițând inginerilor să integreze o suspensie cu arc acolo unde un arc elicoidal înalt nu ar încăpea, de exemplu de-a lungul lonjeroanelor unei camionete sau sub podeaua unei mașini compacte. Principiul este același cu al oricărui arc de torsiune, scalat pentru a susține o tonă sau mai mult de masă a vehiculului.

Bara este montată astfel încât un capăt este ancorat rigid pe șasiu sau pe subcadru, adesea prin caneluri care îl fixează în poziție, în timp ce celălalt capăt este atașat de o componentă a suspensiei, precum un braț de control inferior sau un braț longitudinal. Când roata urcă peste o denivelare, brațul se rotește și aplică un cuplu de răsucire de-a lungul barei. Oțelul se opune răsucirii și dezvoltă o forță de readucere care împinge roata înapoi în jos, asigurând efectul de arc. Rigiditatea barei este determinată de diametru, lungime și de calitatea oțelului, astfel încât o bară mai groasă sau mai scurtă oferă o suspensie mai fermă, iar una mai subțire sau mai lungă una mai suplă.

Marele avantaj practic al acestei soluții este reglabilitatea. Pentru că de obicei capătul ancorat se sprijină pe un șurub de ajustaj sau pe o pârghie canelată, garda la sol poate fi mărită sau micșorată simplu prin pretensionarea barei, fără a schimba arcul propriu-zis. Acest lucru face ușoară reglarea poziției caroseriei, compensarea echipamentelor adăugate sau orizontalizarea unei camionete încărcate, iar un singur tip de bară poate servi mai multor variante de masă. Barele sunt și durabile, și compacte, eliberând spațiu pentru habitacluri mai mari, rezervoare sau componente ale transmisiei.

Barele de torsiune au o tradiție îndelungată, apărând pe modele Citroën și Volkswagen și pe nenumărate vehicule militare și comerciale, și rămân răspândite pe puntea față a camionetelor și SUV-urilor cu șasiu separat, unde dimensiunile reduse și capacitatea portantă se potrivesc cu utilizarea grea. O variantă deosebit de importantă este bara antiruliu, care este o bară de torsiune îndoită în formă de U și conectată la ambele părți ale unei punți, astfel încât se răsucește doar când roțile se mișcă diferit, contracarând ruliul caroseriei în viraje fără a afecta confortul în linie dreaptă.

Soluția nu este lipsită de limite. Bara de torsiune asigură doar funcția de arc și trebuie cuplată cu un amortizor separat, iar reglajul este mai puțin flexibil decât schimbul arcurilor elicoidale, pentru că bara este o piesă structurală lungă. Coroziunea sau oboseala materialului pot, în timp, să relaxeze sau să fisureze bara, iar șuruburile de ajustaj se pot gripa, complicând modificările de gardă la sol. Pe măsură ce producătorii au preferat suspensii multi-link și McPherson mai ușoare și mai rafinate, cu arcuri elicoidale, bara de torsiune a pierdut teren la autoturisme, dar combinația sa de simplitate, rezistență și gardă la sol reglabilă o menține relevantă acolo unde robustețea contează mai mult decât rafinamentul absolut.