Diferențial cu frânare automată (ABD)

Diferențialul cu frânare automată, abreviat de regulă ABD, este un sistem auxiliar de tracțiune care folosește frânele automobilului, și nu o angrenare mecanică, pentru a menține puterea pe roțile care au aderență. Atunci când una dintre roțile motrice începe să patineze pentru că a pierdut contactul ferm cu solul, sistemul aplică automat frâna pe acea roată. Pentru că un diferențial deschis obișnuit urmează mereu calea cu cea mai mică rezistență, frânarea roții care patinează crește rezistența pe acea parte și forțează o cantitate egală de cuplu să treacă spre roata opusă, care încă are aderență.

Sistemul funcționează folosind componentele deja montate pentru ABS. Senzorii de turație ai roților din ABS compară în permanență cât de repede se rotește fiecare roată; când o roată motrice se învârte vizibil mai repede decât perechea ei sau decât sugerează viteza de deplasare, unitatea de comandă recunoaște patinarea. Modulatorul hidraulic al ABS-ului, cu pompa și electrovalvele sale, presurizează apoi etrierul acelei roți prin impulsuri fin controlate, încetinind roata care patinează fără a afecta restul și fără vreo intervenție a șoferului.

Utilitatea practică se vede pe suprafețele cu aderență asimetrică, exemplul clasic fiind o roată pe gheață sau noroi și cealaltă pe asfalt. Fără intervenție, un diferențial deschis ar învârti pur și simplu roata de pe partea alunecoasă și mașina ar rămâne pe loc, întregul cuplu fiind risipit pe roata care nu îl poate folosi. Cu un diferențial cu frânare automată, roata cu aderență primește cuplul de care are nevoie, iar mașina demarează curat. Aceeași logică restabilește tracțiunea și atunci când o roată se ridică sau se descarcă peste o creastă ori într-un viraj.

În fond, sistemul imită un diferențial autoblocant fără să folosească vreo piesă internă specială. Un autoblocant mecanic apelează la pachete de discuri sau la angrenaje pentru a se opune diferenței de turație dintre cele două roți, în timp ce diferențialul cu frânare automată obține un rezultat comparabil exclusiv prin frânare țintită gestionată în software. Acest lucru îl face ieftin de implementat, pentru că adaugă puțin peste logica de control pe un automobil care are deja ABS, și poate fi oferit pe o întreagă gamă fără reproiectarea punții.

Metoda are totuși limite. Frânarea repetată sau prelungită a unei roți care patinează generează căldură în sistemul de frânare, așa că pe o urcare lungă și solicitantă, cu o roată care patinează în mod constant, sistemul se poate retrage pentru a proteja frânele de supraîncălzire. De asemenea, disipează energia sub formă de căldură, în loc să o transmită util ca un diferențial mecanic, și nu poate genera aderență pe care anvelopa nu o are; doar redistribuie aderența disponibilă între cele două părți.

Diferențialul cu frânare automată este strâns înrudit cu blocajul electronic al diferențialului, sau EDL, cu care este adesea sinonim, ambele fiind substitute electronice, bazate pe frânare, pentru un diferențial mecanic blocabil sau autoblocant. Completează, fără să înlocuiască, diferențialul de bază, atacând slăbiciunea esențială a celui deschis, și se așază alături de autoblocantele propriu-zise și de diferențialele blocabile ca una dintre soluțiile de a gestiona o roată care a pierdut aderența.