Blocaj electronic de diferențial (EDL)

Blocajul electronic de diferențial, prescurtat EDL, este o funcție de asistență a tracțiunii care abordează slăbiciunea principală a unui diferențial deschis: tendința lui de a trimite tot cuplul disponibil către roata motoare cu aderența cea mai mică. Când o roată începe să patineze inutil pe gheață, noroi sau acostament moale, un diferențial deschis o lasă să se învârtă mai repede, în timp ce roata cu aderență primește aproape deloc cuplu. EDL combate acest lucru fără să adauge un mecanism real de alunecare limitată pe punte.

Sistemul lucrează împrumutând echipamentul deja existent al sistemului ABS. Senzorii de turație ai roților monitorizează permanent viteza fiecărei roți, iar atunci când calculatorul detectează că o roată motoare se rotește semnificativ mai repede decât perechea sa, semn de pierdere a aderenței, comandă blocului hidraulic ABS să aplice o presiune dozată de frână pe roata care patinează. Încetinirea roții care alunecă crește rezistența pe care o opune, iar pentru că diferențialul echilibrează cuplul între cele două ieșiri, acest lucru forțează o creștere proporțională a cuplului trimis către roata care încă are aderență. Mașina este astfel trasă înainte de roata cu aderență, în loc să rămână blocată din cauza celei care patinează.

Atractivitatea EDL stă în cât de mult realizează cu cât de puțin. Imită comportamentul unui diferențial mecanic cu alunecare limitată, redirecționând cuplul acolo unde poate fi folosit, însă nu adaugă pinioane, ambreiaje sau greutate suplimentară pe punte, pentru că folosește integral hardware-ul pe care mașina îl are deja pentru ABS și controlul stabilității. Acest lucru îl face ieftin de implementat și, în consecință, aproape universal pe vehiculele moderne, mai ales pe mașinile cu tracțiune față, predispuse la patinarea roții interioare la accelerarea în viraj sau la ieșirea dintr-o intersecție.

Volkswagen a extins ideea de bază într-o variantă orientată pe viraje, comercializată sub numele de XDS, care aplică o ușoară frânare pe roata interioară din față în curbe, pentru a ascuți intrarea în viraj și a reduce subvirajul, estompând granița dintre ajutor de tracțiune și îmbunătățire a comportamentului dinamic. Alți producători oferă funcții comparabile sub denumiri proprii, iar principiul stă la baza familiei mai largi de diferențiale cu frânare automată.

Există limite de care merită ținut cont. Pentru că EDL acționează prin frâne, utilizarea susținută generează căldură, așa că sistemul este în general gândit pentru intervenții scurte care să restabilească aderența, nu pentru patinare prelungită cu vehiculul împotmolit, și se va retrage pentru a proteja frânele de supraîncălzire. De asemenea, nu poate egala transferul ferm de cuplu al unui diferențial cu blocare reală în condiții extreme de off-road. Cu toate acestea, ca rudă a diferențialului cu alunecare limitată, a diferențialului blocabil și a diferențialului deschis pe care îl asistă, EDL reprezintă un răspuns electronic elegant la o problemă mecanică veche.