Tehnologia suspensiei active (ACT)

Tehnologia suspensiei active se referă la sistemele de suspensie care folosesc actuatoare acționate pentru a controla în timp real mișcarea fiecărei roți, făcând mult mai mult decât ar putea vreodată un montaj convențional. În timp ce arcurile și amortizoarele obișnuite nu pot decât să reacționeze la drum după ce a apărut o denivelare, absorbind și disipând energia, un sistem activ poate adăuga sau elimina forță la fiecare colț sub control computerizat. Astfel, poate elimina aproape complet mișcările caroseriei care trădează masa unei mașini în mișcare: ruliul din curbe, plonjonul la frânare și tasarea la accelerare.

Elementul definitoriu este actuatorul de la fiecare roată, care poate fi hidraulic, alimentat de o pompă de înaltă presiune, sau electromecanic, acționat de motoare electrice puternice. Un controler central monitorizează un flux de date de la senzori, incluzând poziția roții, accelerația caroseriei, comenzile de bracaj, accelerație și frânare, și calculează de multe ori pe secundă forța exactă necesară la fiecare colț. Pentru a contracara ruliul într-o curbă, de pildă, apasă în jos pe roțile exterioare și le lasă pe cele interioare să se extindă, astfel încât caroseria rămâne dreaptă chiar și atunci când mașina virează agresiv. Aceeași logică ține botul ridicat la frânare și păstrează mașina dreaptă sub putere.

Cele mai avansate implementări merg cu un pas mai departe și citesc drumul din față, de regulă cu o cameră orientată înainte sau cu un scaner laser care detectează denivelările, gropile și ridicăturile înainte ca roțile să le atingă. Sistemul prepoziționează apoi fiecare roată, ridicând-o peste un obstacol sau coborând-o într-o adâncitură, astfel încât caroseria abia înregistrează perturbația. Rezultatul este un confort care poate părea straniu de neted, izolând ocupanții de imperfecțiunile drumului care ar zgudui o mașină convențională.

Marea răsplată a suspensiei active este rezolvarea unui vechi conflict ingineresc. În mod tradițional, un confort moale și plăcut și o ținută de drum fermă și dreaptă trag în direcții opuse, obligând proiectanții la compromisuri. Un sistem activ le poate oferi pe ambele deodată: confort de limuzină pe suprafețe denivelate, combinat cu controlul disciplinat și fără ruliu al caroseriei specific unei mașini sport, controlerul alegând pur și simplu răspunsul potrivit pentru fiecare moment.

Aceste capabilități au un preț ridicat în privința costului, greutății, consumului de energie și complexității. Sistemele complet active cer multă putere, fie de la o pompă antrenată de motor, fie de la o instalație electrică de 48 de volți, și implică componente hardware și software sofisticate, care adaugă cheltuieli și potențiale puncte de defectare. Din aceste motive, ele au fost istoric limitate la mașinile de lux de top și la o mână de modele de înaltă performanță, deși răspândirea arhitecturilor electrice de 48 de volți le face tot mai accesibile.

Suspensia activă se află în vârful unei ierarhii a tehnologiilor de control al confortului de rulare. Este distinctă de, și mai capabilă decât, suspensia adaptivă, care doar variază amortizarea în loc să genereze forță, și decât suspensia pneumatică, care modifică rigiditatea arcului și garda la sol. Se bazează totuși pe un amortizor la fiecare colț ca parte a structurii sale, iar variantele sale care citesc drumul sunt strâns legate de suspensia care sesizează drumul și anticipează suprafața din față.