Faruri adaptive

Farurile adaptive sunt sisteme de iluminare frontală care modifică unde și cum luminează în funcție de mișcarea mașinii și de mediul înconjurător, în loc să proiecteze un fascicul fix, drept înainte. Există pentru că farurile obișnuite sunt reglate pentru un drum drept, lăsând interiorul curbei prost luminat tocmai când șoferul are cea mai mare nevoie să vadă în adâncimea ei și neoferind nicio posibilitate de ajustare după viteză, încărcătură sau traficul din sens opus. Orientând și modelând lumina după traseul drumului, sistemele adaptive extind câmpul vizual util al șoferului pe timp de noapte și pe vreme rea.

Mecanismul central este lumina dinamică de viraj, în care blocurile optice se rotesc pe orizontală pe mici motoare electrice. Unitatea de control citește unghiul volanului, viteza și viteza de girație, apoi rotește fasciculele pentru a urmări curbura drumului, luminând acostamentul și curba care urmează cu câțiva metri mai devreme decât ar face-o un far fix. Multe sisteme adaugă și o funcție de lumină statică de viraj, care aprinde pentru scurt timp un far suplimentar sau un segment de fascicul către lateral, la intersecții și în virajele strânse, de viteză mică, acoperind zona pe care fasciculele principale nu o pot atinge încă.

Dincolo de virare, sistemele mai sofisticate ajustează raza pe verticală și deschiderea fasciculului în funcție de viteză și condiții. La viteze mari, faza scurtă luminează mai departe pe drum; în oraș se lărgește și se scurtează; iar moduri dedicate pot lărgi fasciculul pe ceață sau pe vreme rea. Reglarea automată a nivelului păstrează linia de tăiere corect orientată indiferent de cât de încărcată este mașina sau de cum se înclină la accelerare și frânare, prevenind atât ridicarea orbitoare, cât și coborârea inutilă a fasciculului.

Efectul practic este o vizibilitate de noapte considerabil mai bună, sesizarea mai timpurie a pericolelor precum pietoni, animale și obstacole de pe marginea drumului și o oboseală oculară redusă pe trasee întunecate și sinuoase. Fiindcă lumina ajunge acolo unde se îndreaptă mașina, șoferul câștigă un timp de reacție prețios tocmai în situațiile în care iluminarea clasică este cea mai slabă.

Farurile adaptive au evoluat mult dincolo de simpla rotire. Sistemele bi-xenon și primele LED-uri au introdus reflectoare și obturatoare mobile, în timp ce sistemele moderne matrix LED și de tip pixel înlocuiesc mișcarea mecanică cu rețele de LED-uri controlate individual, ori chiar cu microoglinzi, care modelează fasciculul pe cale electronică. Acestea pot menține faza lungă aproape continuu, atenuând selectiv doar fâșiile de lumină care ar orbi vehiculele din sens opus sau din față, detectate de o cameră frontală. În această formă, iluminarea adaptivă devine parte din ecosistemul ADAS mai larg, împărțind senzori și logică cu sisteme precum vederea nocturnă, și reprezintă un continuum care merge de la simplele faruri de viraj, prin blocurile bi-xenon, până la farurile matrix LED care modelează complet fasciculul.