Amortizoare

Termenul „amortizoare” este denumirea uzuală pentru elementele hidraulice ale suspensiei care opresc săltarea mașinii și mențin anvelopele în contact ferm cu carosabilul. Cuvântul este folosit interschimbabil cu varianta tehnică, „amortizoare de șoc”, în conversație, în atelier și pe facturile de piese, și se referă la exact aceeași componentă. Ca și în cazul termenului mai lung, denumirea este ușor înșelătoare, pentru că arcurile preiau șocul inițial, iar amortizoarele gestionează mișcarea care urmează, fără să absoarbă propriu-zis impactul.

Funcția acestor piese este amortizarea mișcării arcurilor. Când o roată trece peste o denivelare, arcul se comprimă și apoi încearcă să revină, iar fără o piedică ar reculea și s-ar comprima de mai multe ori la rând. Amortizoarele opun rezistență acestei oscilații forțând uleiul prin supape interne, transformând energia arcului în căldură și aducând suspensia rapid în repaus. Astfel, caroseria se așază lin după o perturbare, în loc să se balanseze și să tangheze, iar acesta este lucrul pe care șoferul îl simte cel mai clar dintr-un set de amortizoare sănătoase.

Importanța mai profundă a amortizoarelor stă în menținerea anvelopelor pe drum. O anvelopă poate vira, accelera și frâna doar atâta vreme cât este apăsată pe suprafață, iar prin controlul mișcării verticale a roții, amortizoarele păstrează o suprafață de contact constantă pe teren neregulat. Amortizoare bune susțin, prin urmare, aderența, stabilitatea în viraje și performanța la frânare, nu doar confortul. Acesta este motivul pentru care starea lor este tratată ca o veritabilă chestiune de siguranță, nu doar de rafinament, fiind verificată inclusiv la ITP.

Deoarece se uzează lent și constant, amortizoarele obosite trec adesea neobservate până când efectele lor devin pronunțate. Semnele clasice sunt o rulare săltăreață, moale, care continuă după denivelări, plonjarea exagerată a botului la frânare, ruliul mai mare în viraje, uzura neuniformă sau în formă de cupă a anvelopelor și distanțe de frânare mai lungi. O verificare simplă este să apeși ferm pe un colț al mașinii și să dai drumul; un amortizor bun lasă caroseria să revină și să se așeze dintr-o singură mișcare, în timp ce unul uzat o lasă să saltă.

În limbajul tehnic, aceleași piese se mai numesc dispozitive de amortizare, iar bara telescopică (strut) este un amortizor integrat într-un element structural al suspensiei, dar în vorbirea curentă „amortizoare” le acoperă pe toate. Se înlocuiesc, de regulă, în pereche pe aceeași axă, pentru ca mașina să rămână echilibrată stânga-dreapta, iar înlocuirea lor restabilește atât confortul, cât și aderența pe care se sprijină siguranța rutieră. Urmărirea stării lor, alături de arcuri și anvelope, este una dintre cele mai importante operații de întreținere a suspensiei.