Repartizarea electronică a forței de frânare (EBD)

Repartizarea electronică a forței de frânare, sau EBD, este partea sistemului modern de frânare care decide cât din efortul de frânare disponibil trebuie aplicat fiecărei roți în parte. Există fiindcă o mașină nu este niciodată perfect echilibrată: masa se deplasează spre față la frânare, un portbagaj încărcat sau locurile din spate ocupate modifică echilibrul față-spate, iar aderența disponibilă la fiecare anvelopă variază cu suprafața drumului. Aplicarea unei presiuni egale peste tot fie ar bloca prea devreme roțile ușor încărcate, fie ar irosi aderența celor puternic încărcate, așa că EBD adaptează continuu presiunea la condițiile momentului.

Sistemul este construit pe același hardware ca sistemul antiblocare ABS. Senzorii de turație de la fiecare colț alimentează unitatea de comandă, care compară cât de repede decelerează fiecare roată în raport cu viteza generală a mașinii. O roată care începe să încetinească mai repede decât celelalte se apropie de blocare, fiindcă are mai puțină masă sau aderență, astfel încât modulatorul hidraulic reduce presiunea către acea roată prin supapele sale, menținând-o chiar sub punctul de patinare. Acest lucru se întâmplă de multe ori pe secundă, cu mult înainte de ciclarea antiblocare completă pe care ABS ar declanșa-o într-o oprire de urgență.

Efectul practic este o oprire mai scurtă, mai dreaptă și mai stabilă. Menținând fiecare anvelopă la limita aderenței sale individuale, nu la cel mai mic numitor comun, EBD extrage mai multă decelerare din fricțiunea disponibilă. La fel de important, împiedică roțile din spate să se blocheze înaintea celor din față, o situație care ar face mașina instabilă și predispusă la rotire. Rezultatul este că vehiculul rămâne controlabil și își păstrează traiectoria chiar și în timpul frânărilor puternice pe suprafețe denivelate sau cu aderență neuniformă.

Istoric, echilibrul față-spate era reglat mecanic de o supapă de proporționare sensibilă la sarcină, adesea legată de suspensia spate. EBD a înlocuit acel dispozitiv rudimentar cu precizie electronică, iar sistemele moderne extind aceeași logică și pe direcția stânga-dreapta, ținând cont de forțele din viraje și de suprafețele unde o latură a mașinii are mai multă aderență decât cealaltă. Fiindcă reutilizează senzorii și modulatorul ABS, adaugă funcționalitate la un cost suplimentar foarte mic, motiv pentru care este acum practic universal pe mașinile noi.

Pentru șofer, EBD operează în întregime în fundal și nu necesită nicio comandă sau întreținere dincolo de menținerea în bună stare a sistemului de frânare și a anvelopelor; o defecțiune este de obicei semnalată de aceeași lampă de avertizare care monitorizează ABS. Cel mai bine este înțeles ca un strat dintr-o suită coordonată de frânare și stabilitate: lucrează alături de asistența la frânare, care amplifică efortul pe pedală într-o oprire de panică, și împarte senzorii cu controlul tracțiunii și controlul electronic al stabilității, acesta din urmă folosind frânarea individuală a roților pentru a corecta derapajele, nu doar pentru a optimiza o oprire în linie dreaptă.