Controlul electronic al stabilității (ESC)

Controlul electronic al stabilității, prescurtat ESC și comercializat și sub denumirile ESP, DSC sau VSC, în funcție de producător, este un sistem de siguranță care intervine atunci când mașina începe să alunece scăpată de sub control și o aduce înapoi pe traiectoria intenționată de șofer. Sistemul vizează cele mai periculoase accidente cauzate de pierderea controlului, derapajele în care direcția reală a vehiculului nu mai corespunde celei către care este virat: o alunecare pe un viraj umed, o evitare bruscă a unui obstacol sau scăparea spatelui pe o suprafață alunecoasă. Studii independente l-au dovedit drept una dintre cele mai eficiente tehnologii de siguranță montate vreodată, reducând cu aproximativ o treime accidentele mortale cu un singur vehicul.

Sistemul funcționează comparând ceea ce cere șoferul cu ceea ce face efectiv mașina. Un senzor al unghiului de virare și un senzor de turație a roților indică traiectoria și viteza dorite, în timp ce un senzor de viteză de girație și un senzor de accelerație laterală măsoară cât de repede se rotește mașina în jurul axei verticale și cât de puternic alunecă în lateral. Când unitatea de control detectează o diferență semnificativă între aceste două imagini, semnul distinctiv al unui derapaj în formare, sistemul acționează. Poate frâna orice roată în mod independent și, la majoritatea mașinilor, poate reduce și cuplul motorului pentru a reface aderența.

Frânarea corectivă este aplicată cu precizie țintită. La subvirare, când partea din față fuge spre exterior și mașina refuză să intre în viraj, sistemul frânează roata spate interioară pentru a trage botul înapoi spre vârful curbei. La supravirare, când spatele scapă și mașina amenință să se învârtă, frânează roata față exterioară, creând un moment de contrare care îndreaptă alunecarea. Fiindcă poate sesiza debutul instabilității și aplica forța în câteva milisecunde, mult mai rapid și mai selectiv decât ar putea un om să dozeze pedalele și volanul, deseori oprește derapajul înainte ca șoferul să-și dea măcar seama că a început.

ESC reprezintă, în esență, stratul de supraveghere al ansamblului de siguranță al șasiului, fiind construit peste sistemul antiblocare a roților (ABS) și repartiția electronică a forței de frânare, cu care împarte și componentele hardware, și încorporează controlul tracțiunii pentru a gestiona patinarea roților la accelerare. Este obligatoriu pe toate mașinile noi vândute în Uniunea Europeană din 2014, precum și pe multe alte piețe, ceea ce reflectă dovezile copleșitoare privind valoarea sa în salvarea de vieți. Unele vehicule sportive sau de teren permit șoferului să atenueze ori să dezactiveze intervenția, pentru circuit sau teren cu aderență scăzută, deși de regulă se reactivează automat la viteze mai mari.

Sistemul are limite clare: poate lucra doar cu aderența pe care o pot oferi anvelopele, așa că nu poate sfida legile fizicii pe gheață ori cu cauciucuri uzate sau umflate necorespunzător și nici nu poate preveni un accident cauzat pur și simplu de o viteză prea mare la intrarea într-un viraj. Gestionează comportamentul lateral al mașinii, nu puterea efectivă de oprire, iar pe vehiculele sofisticate colaborează tot mai mult cu direcția activă și cu vectorizarea cuplului, pentru a oferi o reacție și mai cursivă, care inspiră încredere.