Sistem antiblocare la frânare (ABS)

Sistemul antiblocare la frânare, cunoscut universal drept ABS, împiedică blocarea și derapajul roților unui vehicul în timpul frânării bruște. Când o roată încetează să se rotească în timp ce mașina încă se deplasează, anvelopa își pierde aderența și alunecă, ceea ce mărește distanța de oprire și, esențial, îl lipsește pe șofer de capacitatea de a vira. ABS există tocmai pentru a menține roțile în rotație, la limita aderenței, în timpul frânării de urgență, astfel încât conducătorul să își păstreze controlul direcției, iar anvelopele să continue să încetinească mașina. Este unul dintre cele mai importante progrese de siguranță activă din istoria automobilului și a devenit obligatoriu pe mașinile noi în majoritatea piețelor.

Sistemul funcționează prin detectare și modulare. Un inel dințat și un senzor de turație la fiecare roată raportează viteza de rotație de zeci de ori pe secundă către unitatea de comandă ABS. Dacă unitatea sesizează că o roată decelerează mult mai rapid decât ansamblul mașinii, semn că este pe cale să se blocheze, comandă acțiunea unui modulator hidraulic. Modulatorul conține electrovalve și o pompă care pot reduce momentan, menține și apoi restabili presiunea lichidului de frână către etrierul roții vizate, eliberând-o suficient cât să se rotească din nou înainte de reaplicarea frânei. Acest ciclu de eliberare și reaplicare se repetă de mai multe ori pe secundă, pe care șoferul îl simte ca o pulsație în pedala de frână.

Avantajul definitoriu este păstrarea controlului direcției. Fiindcă roțile continuă să se rotească în loc să alunece, anvelopele își mențin aderența laterală, ceea ce îi permite șoferului să ocolească un obstacol în timp ce frânează la maximum, lucru imposibil cu roțile complet blocate. Pe majoritatea suprafețelor, ABS scurtează totodată distanța de oprire, fiindcă o anvelopă care se rotește aproape de limita aderenței decelerează mașina mai eficient decât una care alunecă. La fel de important, sistemul face intuitivă reacția corectă de urgență: șoferul apasă ferm pedala și o menține apăsată, lăsând sistemul să gestioneze frânarea mult mai rapid și mai precis decât ar putea-o face un om.

ABS nu este lipsit de nuanțe. Pe suprafețe afânate, precum pietriș, zăpadă sau nisip adânc, o roată blocată poate aduna un dop de material în fața ei, care de fapt scurtează oprirea, astfel că pe aceste suprafețe ABS poate mări ușor distanța, deși păstrează controlul direcției, un compromis considerat în general avantajos. Pulsația pedalei poate speria un șofer neobișnuit, determinându-l să ridice piciorul, exact reacția greșită. Sistemul depinde și de senzori de turație sănătoși și de lichid de frână curat, iar un martor ABS pe bord semnalează o defecțiune care dezactivează funcția, lăsând însă frânarea obișnuită intactă.

Importanța durabilă a ABS constă în faptul că a oferit baza hardware și de detectare pe care s-a construit o întreagă generație de sisteme de siguranță. Senzorii de turație și modulatorul hidraulic sunt folosiți în comun de repartiția electronică a forței de frânare, care distribuie frânarea între punți; de asistența la frânare, care amplifică presiunea într-o oprire de panică; de controlul tracțiunii, care limitează patinarea sub sarcină; și, mai presus de toate, de controlul electronic al stabilității, care frânează selectiv roți individuale pentru a contracara derapajele. ABS este, prin urmare, atât un sistem de siguranță vital în sine, cât și piatra de temelie a controlului modern al dinamicii vehiculului.