Direcție pe patru roți (4WS)

Direcția pe patru roți, numită și direcție integrală, este o tehnologie de șasiu în care sunt virate și roțile din spate, nu doar perechea din față, în loc ca acestea să urmeze pasiv. Automobilele obișnuite virează numai puntea față, ceea ce impune un compromis: un ampatament lung oferă stabilitate și confort, dar produce o rază de virare mare, în timp ce unul scurt aduce maniabilitate, însă devine nervos la viteză. Adăugând un mic unghi de virare a roților spate, proiectanții pot depăși acest compromis, conferind unui vehicul mare agilitatea la viteză mică a unuia mai mic, fără a sacrifica stabilitatea la viteză înaltă.

Comportamentul definitoriu este că, la viteză mică, roțile spate virează în fază opusă față de cele din față. Când roțile spate sunt orientate invers față de cele din față, vehiculul pivotează practic în jurul unui punct mult mai apropiat de centrul său, micșorând dramatic raza de virare și ușurând considerabil manevrele strânse, ieșirile din intersecții și parcarea. Peste o viteză-prag, sistemul inversează logica și virează roțile spate în aceeași fază cu cele din față. Virarea tuturor celor patru roți în același sens face ca întregul vehicul să se deplaseze lateral mai curat în timpul unei schimbări de bandă sau al unei manevre pe autostradă, reducând întârzierea de girație și senzația de instabilitate pe care un vehicul lung o poate manifesta altfel.

Primele implementări din anii 1980, în special de la Honda și Mazda, foloseau legături mecanice sau hidraulice care deplasau roțile spate după un program fix, legat de unghiul volanului sau de viteză. Sistemele moderne sunt comandate electronic și folosesc unul sau două actuatoare electrice compacte pe puntea spate, ceea ce permite ajustarea continuă a unghiului de virare spate în funcție de viteză, de viteza de rotire a volanului și de datele de stabilitate. Roțile spate se mișcă de regulă doar câteva grade, întrucât chiar și un unghi modest are un efect pronunțat asupra comportamentului vehiculului.

Avantajele sunt cel mai evidente la extremele plajei de viteze. În oraș, raza de virare mai strânsă este cu adevărat utilă pentru berlinele mari, pentru SUV-uri și pentru automobilele de performanță, ale căror ampatamente lungi le-ar face altfel greoaie. La viteză, stabilitatea sporită ascute răspunsul și inspiră încredere, motiv pentru care tehnologia apare atât pe modelele de lux, cât și pe cele sportive.

Există însă costuri și limitări. Componentele de pe puntea spate, senzorii și software-ul adaugă greutate, cost și puncte suplimentare de defectare, iar un sistem prost calibrat poate părea artificial sau poate face reacțiile vehiculului mai greu de anticipat la viteza de tranziție. Tehnologia este, de asemenea, diferită de virarea incidentală a punții spate care apare prin elasticitatea bucșelor de suspensie. Direcția pe patru roți completează direcția față, fără a o înlocui, lucrând împreună cu servodirecția electrică și cu suspensia pentru a modela felul în care vehiculul virează pe întreaga sa plajă de funcționare.