Xenon HID (descărcare de mare intensitate)

Xenonul cu descărcare de mare intensitate, prescurtat universal HID sau pur și simplu xenon, este o tehnologie de iluminare a farurilor care generează lumina printr-un arc electric ce traversează o capsulă plină cu gaz, fără a încălzi un filament metalic. Apărut pe automobilele premium la începutul anilor 1990, a reprezentat primul salt important al puterii de iluminare de la epoca farurilor sigilate și a halogenului, oferind o lumină vizibil mai puternică și mai albă, care a transformat vizibilitatea pe timp de noapte.

În interiorul unui bec HID nu există niciun filament. Capsula conține gaz de xenon împreună cu o cantitate mică de săruri metalice de tip halogenură. O unitate de comandă numită balast aplică o tensiune scurtă și foarte ridicată, deseori în jur de 20.000 de volți, pentru a ioniza gazul și a stabili un arc între doi electrozi; xenonul asigură lumină utilă instantanee la pornire, în timp ce sărurile metalice încălzite se vaporizează pentru a întreține și a colora arcul. Odată aprins, balastul reglează lampa la o tensiune constantă mult mai redusă. O lampă HID tipică de 35 de wați produce aproximativ 3.000 de lumeni, circa de două ori mai mult decât un bec cu halogen de 55 de wați, consumând totodată mai puțin curent și având o durată de viață considerabil mai mare.

Pentru șofer, avantajele practice constau în raza și lățimea mai mari ale fasciculului și într-o temperatură de culoare de aproximativ 4.000 până la 4.500 kelvin, apropiată de lumina zilei, care reduce oboseala ochilor și face ca marcajele rutiere, indicatoarele și pericolele să iasă mai clar în evidență. Lumina mai albă este adesea percepută ca mai modernă și reprezintă unul dintre motivele pentru care HID a devenit o dotare căutată pe modelele executive și de lux.

Această putere de iluminare aduce cu sine o obligație legală și practică: sistemele HID trebuie să integreze un reglaj automat al înălțimii fasciculului, care menține orientarea corectă a luminii pe măsură ce vehiculul se înclină sub sarcină sau la frânare, împreună cu spălătoare de faruri care păstrează curată lentila, deoarece o lampă HID murdară sau prost orientată poate orbi grav șoferii din sens opus. Multe instalații folosesc o lentilă tip proiector cu o linie de tăiere netă pentru a controla efectul de orbire. Un montaj bi-xenon utilizează o singură capsulă de arc cu un ecran mobil pentru a oferi atât faza scurtă, cât și faza lungă dintr-o singură sursă.

HID are și dezavantaje. Becurile au nevoie de o secundă sau două ca să atingă luminozitatea maximă și nu pot fi aprinse rapid în mod repetat, ceea ce le face nepotrivite pentru semnalizarea cu faza lungă fără o sursă separată. Balasturile și aprinzătoarele adaugă cost și complexitate, iar un balast defect sau un bec îmbătrânit, care își schimbă culoarea spre o nuanță roz sau violet, poate fi scump de înlocuit. Kiturile de xenon aftermarket montate în carcase concepute pentru halogen reprezintă o sursă notorie de efect de orbire periculos și necontrolat.

În peisajul mai larg al iluminării, HID ocupă o poziție de tranziție. A înlocuit halogenul ca alegere premium, dar a fost la rândul său în mare parte depășit de farurile LED și matrix-LED, care se aprind instantaneu, durează cât întreaga viață a mașinii și permit estomparea individuală a segmentelor. Rămâne strâns legat de farurile bi-xenon, de farurile adaptive care urmăresc curbele și de luminile de zi, toate dezvoltate în paralel cu el.