Sistem de monitorizare a presiunii în pneuri (TPMS)

Sistemul de monitorizare a presiunii în pneuri, prescurtat universal TPMS, avertizează șoferul atunci când unul sau mai multe pneuri coboară semnificativ sub presiunea corectă de umflare. Există pentru că subumflarea este atât frecventă, cât și insidioasă: pneurile pierd presiune în mod natural în timp și prin mici înțepături, pierderea este greu de observat cu ochiul liber, iar mulți șoferi își verifică rareori pneurile manual. Or, chiar și o subumflare modestă afectează siguranța și eficiența, astfel încât o avertizare automată acoperă o lacună importantă în întreținerea curentă a vehiculului.

Există două abordări fundamental diferite. TPMS direct plasează în fiecare roată un senzor alimentat de o baterie, de regulă integrat cu ventilul, care măsoară presiunea reală a aerului (și adesea temperatura) și transmite valoarea prin radio către un receptor din mașină. Raportează individual și precis presiunea fiecărui pneu, însă senzorii au o durată de viață a bateriei de câțiva ani și trebuie reînregistrați la schimbarea roților. TPMS indirect nu folosește niciun senzor dedicat; în schimb, preia datele privind viteza roților de la sistemul antiblocare al frânelor, exploatând faptul că un pneu subumflat are o rază de rulare puțin mai mică și, prin urmare, se învârte ușor mai repede decât vecinii săi umflați corect. Este mai ieftin și nu necesită întreținere, dar este mai puțin precis, nu poate indica o valoare absolută a presiunii și trebuie resetat după orice umflare sau schimbare de pneu.

Consecințele rulării cu pneuri moi explică de ce contează această tehnologie. Subumflarea mărește suprafața de contact și flexează excesiv flancurile, generând căldură care poate duce la desprinderea bruscă a benzii de rulare sau la o explozie a pneului la viteză. Lungește distanțele de frânare, tocește răspunsul la direcție și reduce aderența în viraje, toate compromițând siguranța. De asemenea, accelerează și distribuie neuniform uzura benzii de rulare, scurtând durata de viață a pneului, și crește rezistența la rulare, ceea ce sporește măsurabil consumul de combustibil și emisiile de carbon — un pneu care rulează mult sub specificație poate adăuga câteva procente la nota de combustibil a mașinii.

Aceste mize de siguranță au impus reglementarea. În urma unei serii de accidente mortale prin răsturnare asociate cu defectarea pneurilor, Statele Unite au impus TPMS pe vehiculele de pasageri noi de la mijlocul anilor 2000, iar Uniunea Europeană a urmat, cerând sistemul pe tipurile noi de autoturisme din 2012 și pe toate mașinile noi de la sfârșitul anului 2014. Drept urmare, martorul care înfățișează secțiunea unui pneu cu un semn de exclamare este astăzi un element familiar al practic oricărui bord modern.

Șoferii ar trebui să înțeleagă ce semnifică și ce nu semnifică avertizarea. TPMS este o plasă de siguranță care semnalează un pneu dezumflat, dar în majoritatea sistemelor martorul se aprinde abia după ce presiunea a scăzut deja mult sub valoarea recomandată, așa că nu înlocuiește verificările manuale periodice cu un manometru, ideal cu pneurile reci. Vremea rece poate aprinde martorul prin contracția naturală a presiunii, iar o înțepătură lentă poate necesita atenția unui specialist. TPMS este strâns legat de sistemul antiblocare al frânelor, de ai cărui senzori depind versiunile indirecte, și de controlul electronic al stabilității, ambele bazându-se pe pneuri umflate corect pentru a funcționa așa cum trebuie.